**Mariei Tănase**

in
livada cu duzi,
violoncelul cu corzi de mătase
coloană de cântec ridică.

spirală de aur
cu
chip de femeie mirosind a busuioc,
poartă intre arcele sprâncenelor
ca-n urna maternă,
cristale de doină
aflate in spaţii adânci de iubire de ţară.

strigătele de nuntă ale naşterii sale- melodii
plăsmuite pe un portativ vertical fără sfârşit,
merg către inimi
pe unduitoare ape de neuitare.

prinţul-poet–cel ce iubeşte armăsarii mai presus de femei,
strigă din conuri de timp arzătoare:
“Mărie, să nu lepezi cerul din mâini !”

|