Bine, bine, dar ce e cu mine?
N-am reuşit să trec spre al doilea somn.
Tropotul poantelor
Îmi perfora voalul gata să cadă
Peste creierul îmbibat cu endorfine.
Fetele au pătruns prin urechea stângă;
Pe la intrarea rezervată plătitorilor.
Nici nu s-au atins de casele de bilete;
Parcă ar fi fost nişte umbre.
„Staţi, staţi: pe aici nu se trece!”
Din subsol se ridica un curent îngheţat
Ca o barieră spre întrerupătorul de pe perete
Iar eu fâlfâiam ca o panglică;
Decor în cupola fără ferestre.
Bine, bine, dar ce e cu mine?
„Dansaţi o partidă, maestre?”
În grabă mi-am uitat cravata.
Nu mi-am luat nici bastonul de mareşal.
O ceaţă rece îmi intra pe lângă şosete.
Genunchii îmi tremurau caraghios.
„Tată, ce e cu tine? Eşti livid!”
„Gura, mucosule, că te bag la penal!”
„Sunt bine dragule: mi-e doar puţin greaţă.
Ai grijă de mama şi de restul plutonului!
Iar tu să te ţii de carte; auzi?
Învaţă!
Mai ales la Istorie şi la Constituţie!
O să mă întorc eu, până la Paştele Cailor;
Ori pe jos, ori cu trenul, ori cu balonul
Cu aer cald.
Dan David, Los Angeles, Oct-10-2006.