Alejandro González Iñárritu si Gael Garcia BernalAm vazut filmul Babel, al regizorului mexican Alejandro González Iñárritu, cu Brad Pitt (care face poate cel mai complet rol al lui de pana acum) si Cate Blanchett, cu Gael Garcia Bernal (care mi se pare unul din cei mai mari actori ai generatiei lui) si cu actori pe care nu ii mai vazusem pana acum – sa o mentionez in primul rand pe tanara japoneza Rinko Kikuchi care joaca si ea extraordinar. Interpreta unei surdo-mute obsedata sa isi consume virginitatea. Dar este atat de multa nuanta, atat de multa pudoare, atat de multa fragilitate, atat de multa puritate – si totul in ochii ei, pentru ca nu vorbeste.
Iar Gael Garcia Bernal… un talent urias, si in rolurile principale, si in cele secundare. L-am vazut pana acum in Crima Parintelui Amaro, in Amores Perros, in Diarios de Motocicleta, in Y Tu Mama Tambien, in Science de rever, in La Mala Educacion – in fiecare este foarte diferit si in fiecare este de neuitat.
Am inteles din filmul acesta ce este globalizarea mai bine decat din toate cartile si articolele lui Thomas L. Friedman, Fareed Zakaria si David Brooks la un loc. Este un film foarte bine facut si este foarte dur. Ce inseamna globalizarea? Uite ce inseamna – una si aceeasi intamplare are loc in acelasi timp in trei locuri foarte departe unul de celalalt, partea de intamplare din fiecare loc influenteaza decisiv partile de intamplare din celelalte locuri, participantii vorbesc limbi diferite si au nivele de civilizatie foarte diferite, toate astea sunt decisive in una si aceeasi intamplare – iar cand se intampla ca doi participanti sa vorbeasca aceeasi limba neintelegerea este si mai mare. Tot ce se intampla este absurd, gratuit, violent si nebunesc. Si elementul hotarator il dau tocmai elementele cele mai primitive din tot acest amalgam.
O famile obisnuita de americani din California este dintr-odata confruntata cu riscul mortii sotiei si copiilor, datorita unor accidente stupide provocate de niste necunoscuti: copiii unor ciobani primitivi din Maroc care se distreaza cu o pusca (facuta cadou de un turist japonez), un sofer mexican beat (privit cu suspiciune agresiva la granita nu pentru ca este beat, ci pentru ca, mexican fiind, este potential imigrant clandestin) – si o fata surdo-muta din Tokio, covarsita de propriile ei probleme si de aceea nefiind in stare sa isi anunte tatal ca politia are nevoie sa stie daca pusca din Maroc a fost daruita de el sau este dovada unei actiuni de terorism,
Ca multe alte texte din Biblie, povestea Turnului Babel este atemporala. Fiecaruia dintre noi ii este dat sa intre in spatiul ei si sa o traiasca acum si aici.
Haidem, dar, sa Ne pogoram si sa amestecam limbile lor, ca sa nu se mai inteleaga unul cu altul.