Cu acest articol voi incheia un ciclu de materiale referitoare la realitatile culturii si artei din Romania contemporana.
Inchei prin a constata ca toti artistii ce nu fac parte din Uniunile artistice oficiale, nu numai ca nu sunt sprijiniti de autoritati, ba mai mult, se afla intr-o stare de ilegalitate perpetua! Practic orice roman care picteaza, cinta, danseaza, scrie, sculpteaza… si nu este membru al Uniunilor de tip exclusivist oficiale, se manifesta in afara vointei acestora, in regim de ilegalitate culturala. Toti acesti romani sunt categorisiti de catre oficialitati si membrii uniunilor drept generatori de subcultura! Conform conceptelor securiste ale Uniunilor artistice, doar elita organizatiilor (oameni cu relatii si gene securiste ceausiste…) au dreptul la manifestare si recunoastere oficiala!
Dupa cum au inceput sa decurga fenomenele datorate dosariadelor, problemele colaborarii cu fosta securitate, se accentueaza chiar si la nivelul U.A.P si U.S.R., Ei insa sunt impinsi din spate de intrarea in Europa si nimic mai mult. Daca insa recunosc faptul ca au fost turnatori, sau chiar securisti, nu vor sa inteleaga ca se comporta inca fata de cultura si artisti in regim securist agravant. Ignora total concurenta in lumea artei! Accepta doar sistemul clientelar de manifestare si recunoastere oficiala.
De ce oare presa din Romania nu ia niciodata in dezbatere acest aspect? De ce autoritatile din marile orase trateaza problema libertatii artei si artistilor ca pe un subiect tabu? De ce primesc fonduri doar cei cu relatii inalte si situatii de compromis? De ce se vrea o arta manevrabila, un numar de artisti compromisi si controlabili?
Raspunsul este simplu:
Artistii colaborationisti au fost pusi in fruntea revolutiilor, au mimat adevaruri, au creat iluzii. Tot ei au semnat state de plata cu cifre marete, luind in realitate sume mult diminuate, finantind astfel mici excrocherii de duzina – la drept vorbind miliardele de lei ce fac obiectul finantarilor in arta oficiala. Sunt un motiv serios pentru controlarea fenomenului cultural. Cum sa renunte intregul sistem la un asemenea ciolan?
Poate oare Europa sa schimbe ceva din imposibila realitate cultural-artistica din Romania? Putin probabil!
Doar visele unor tineri au mai ramas. Inca viseaza sa duca vieti de artisti adevarate. Din pacate de la nivelul Epocii lui Ceausescu si pina la cea a lui Basescu, toate drumurile sunt blocate de catre autoritati si artisti de parada. Nu ne ramine decit sa acceptam absurditatea acestei lumi. Pentru artisti nu exista lumina, doar compromis si mizerie sufleteasca.
Poate intr-o zi soarele va rasari si in cultura romaneasca. Noi insa vom fi oale si ulcele, uitati de timp si istorie.
Traim astfel de… pomana.
