cînd am să mor
bucăţi din mine va ţine la piept un copil
o să umble la ele de ziua lui
eu o să-i scriu poeme super lungi
despre cum e să fii ofrandă fireşte
niciodată poeziile mele nu strîmbă din nas
nu mai poartă blugi de la o vreme
se îmbracă în piele nou-nouţă
şi nu înţelege de ce îl salută lumea pe stradă
poeziile mele se fac curcubeu cîteodată
un superman se luptă cu morile de vînt
în spatele blocurilor
florile se făceau stană de piatră
mi-a spus cineva
cînd ai tăcut
copilul acela
urla cu disperare şi degetele lui au scris
în locul tău