Păşind în nopţi de toamnă
arhipline de singurătate
cugetăm la astă viaţă
disecând-o fapte.
Tumultul din cursul zilei
uneori parcă-i aberant
plecăm doar singuri
acolo în neant.
Atâtea-s zbateri inutile
lupta ce ne desparte
clipele de iubire
în zile deşarte.
Împotriva simplei raţiuni
clevetim ce este sfânt
visând la nemurire
uităm de pământ.
Pământ am fost şi vom fi
de nimic nu va-ncolţi
zori de zi prin nopţi
în urma noastră.