pluvială, înfigându-şi moale
colţii, parcă-n glumă-n ceafa mea
mă curtează ca o piază rea
moartea-n paşi de dans dându-mi târcoale
uite-ţi steaua-mi spune într-o doară
ţi se zbate-n ochiul de argilă
nu se poate să nu-ţi fie milă
învoieşte-o de pe cer, să moară
Pater Noster, spun, de două ori
parcă-aş vrea pe mine, să mă strig
plămădind din steaua mea covrig
adu-i Doamne pe colindători
ar trebui sa renunti la a mai posta pe net, esti deja f. cunoscuta in lumea literara din Buc. si nu numai… succes! cred ca ai avut norocul sa te nasti intr-un timp care ti-a fost favorabil si deasemenea ai venit cu o poezie de care era nevoie
Petru