Probabil pentru că sunt un om al momentului, probabil că sunt un tip pragmatic. Nu pot decât, să vă mulţumesc!
Să privim din trei unghiuri aceeaşi imagine convenţională : culcat la rădăcina unui pom cineva urmăreşte căderea fructului copt, tocmai bun să-l mănânce. La prima vedere e vorba de un ins leneş, profitor absolut, care aşteaptă totul de-a gata. Dar aparenta nemişcare poate fi şi o pândă plină de vigilenţă. Nu sunt puţini cei care cred că succesul în viaţă se obţine printr-o „ lovitură de teatru”, ce schimbă totul dintr-o clipă în alta cu viteza căderii unui fruct de pe ram. Totul e să cauţi să fii aproape de copacul încărcat de roade, gata să speculezi oportunitatea ivită. Dacă e să dăm însă crezare legendei, aceeaşi atitudine, de pură contemplaţie, a prilejuit una dintre cele mai importante descoperiri din istoria ştiinţei : se spune că Issac Newton, lungit la umbra unui copac, s-a întrebat „de ce” cad fructele şi astfel a descoperit şi a formulat legea gravitaţiei. Într-aceeaşi imagine putem citi, deci, trei feluri de a ne raporta la lume : în mod apatic; cu spirit pânditor ; contemplând-o cu mereu proaspăta uimire pentru a-i înţelege legile şi complexitatea. Care dintre cele trei atitudini pot fi mai ispititoare pentru un tânăr de azi? De obicei credem a şti că în societatea de tranziţie el caută numai soluţiile rapide, eficiente, aducătoare de bani sau aşteaptă totul de la alţii – părinţi, societate, Occident etc. Proiectele de viitor par unele de joasă altitudine.