această poezie e despre mine
aceeaşi în care eu mă întîlneam cu eu-ul meu
în camera vecină dansam cancan în patul toropit de imagini
care îşi mai numără oile şi mieii de lapte mureau
secretele în fragmente cînd m-am întîlnit cu mine
mi-e milă de tine îmi ziceam eşti încă un poet de kkt
cu iubirile tale înfăşurate în scutece
ce încă mai trag plăceri din amintiri intrauterine
această poezie e despre pielea stafidită a mamei
şi despre cum trecea ea de la unul la altul în fiecare seară
cu îngerul ei şi toate celelalte simţuri împietrite
poate prea devreme vom fi doar noi
această poezie e despre mine
aceeaşi în care eu mai visez într-un spatiu închis
ameţită se pare după ultima ţigară făcută poşta
mi-e milă de plămînii mei şi inima ta ticăie atît de familiar
mi-e milă şi de ea
aproape că începusem să rîdem împreună
ne ridicam în gura de aer în cer mama ne aştepta
între bunica şi bunicul era loc pentru amundoi