O mare parte din marile descoperiri pot fi atribuite hazardului. „Hazardul guvernează mai mult de jumătate din acţiunile noastre, lăsându-ne a decide de restul”, scria Machiavel în faimosul său „Prinţ”. Originea cuvântului e arabă: „El-Azar”, semnificând jocul cu zarul, descoperită în timpul cruciadelor din Palestina. Termenul este însă echivoc, acoperind semnificaţii diverse: ceea ce nu se poate prevedea sau imprevizibilul; de ne-explicat sau inexplicabilul; prea complex pentru ca, condiţiile să fie determinabile; fără justificare aparentă. Bergson afirma: „hazardul este un mecanism care se comportă ca şi cum ar avea o intenţie”. Astfel am asistat la una dintre cele mai remarcabile descoperiri ale erei moderne – unde şi-a băgat nasul hazardul – penicilina doctorului Fleming, în 1929. „Autorii” propriu-zişi au fost câţiva spori care au contaminat una din experienţele cercetătorului. În circumstanţe asemănătoare s-a descoperit si edulcorantele artificiale cum ar fi zaharina sau aspartamul, al căror virtuţii s-au revelat graţie faptului că ştiinţificii nu-şi spălaseră mâinile după o experienţă. Razele X, invenţie aparţinând lui Wilhelm Röntgen, se datorează tot întâmplării. Un aparat căruia i s-a descoperit utilitatea printr-o simplă expoziţie a mâinii. Coniacul a apărut graţie tentativelor de a concentra vinul în timpul transportului. Cuptorul micro-unde şi-a făcut apariţia când unui tehnician i s-a topit prăjitura în timp ce lucra la un aparat radar. La efectele virilizante ale Viagrei, s-a ajuns căutând un medicament contra crizelor cardiace. LSD-ul, funestul drog halucinogen, a fost descoperit de un cercetător elveţian în 1943, în căutarea unui remediu capabil să faciliteze naşterea la femei. Vulcanizarea n-a fost decât fructul unei erori de manipulate comise de Charles Goodyear în 1939. În fine, „chips”-ul şi-a făcut apariţia în 1953, când patronul unui restaurant, Georges Crum, a luat în derâdere un client nemulţumit de grosimea cartofilor prăjiţi.
Pe celălalt versant al hazardului: când o ţiglă cade pe trotuar, nu se vorbeşte de hazard. În capul cuiva, se invocă ceasul rău… In determinism, hazard sau probabilitate, dilema îşi continuă liniştită existenţa, lăsându-ne în braţele aceluiaşi „joc al… hazardului” şi al nedumeririlor.
