Într-o societate democratică sănătoasă, grevele sunt parte inerentă a echilibrării relaţiilor dintre muncitori şi angajatori. Deşi perturbează viaţa cotidiană a cetăţenilor, puţini dezaprobă manifestările, considerându-le o normalitatea pentru asigurarea echităţii sociale. Grevele din Spania, Grecia şi Germania din ultimii ani, chiar dacă au paralizat diverse sectoare ale economiei, creînd probleme unor sute şi mii de persoane, au permis autorităţilor să gestioneze pentru a minimiza efectele negative.
În cazul “grevei” organizate de şoferii microbuzelor din capitala moldovenească au fost încălcate aceste reguli. Fără a înştiinţa autorităţile şi opinia publică, şoferii au hotărât unilateral să stopeze circulaţia microbuzelor pe diferite rute. Urmările au fost confruntate de pasageri şi autorităţi, care în alertă au scos în funcţiune unităţile de transport disponbile. A fost paralizată conexiunea dintre sectoarele capitalei, iar cetăţenii panicaţi au fost nevoiţi să apeleze la serviciile taximetriştilor.
Autorităţile au anunţat că organizatorii grevelor vor fi sancţionaţi, dar nimeni nu poate spune cine în realitate este în spatele acestor manifestări. Până în prezent nu cunoaştem în proprietatea cui se află microbuzele şi cine a împărţit rutele. Se vehiculează că deputaţi şi alte persoane sus-puse controlează mai multe rute în oraş, dar nimeni nu poate spune despre cine exact este vorba(?). În acest caz, au fost oare grevele iniţiate de un şofer simplu sau, totuşi, comanditarii sunt stăpânii adevăraţi ai rutelor?
De asemenea, lipseşte o claritate în privinţa solicitările prezentate de şoferii microbuzelor. Vor organizatorii grevei să obţină majorarea taxei sau, mai degrabă, vor să pună presiune asupra poliţiei rutieră, care îi amendează pentru saloanele supra-încărcate? Unii şoferi vor şi taxe mai mari şi indulgenţă din partea poliţiei de profil. Totodată, activitatea acestor microbuze este în afara oricărei transparenţe financiare, banii fiind necontabilizaţi, iar fluxul banilor – în afara unui control legal.
Şoferii de microbuze vin cu cerinţe neacoperite cu argumente, în schimb şantajează populaţia care plăteşte zilnic bani pentru transport, fiind puşi în postură de “sinucigaşi”.
Grevele ad-hoc ale şoferilor de rutiere pot fi asemănate cu reglări de conturi dintre diverse sfere de influeţă. Or, patronii rutelor pe care şoferii au fost amendaţi şi ar fi fost vânaţi de poliţia rutieră, subordonată şi ea unor forţe concrete. Dacă ar fi existat o problemă stringentă în acest sector, atunci protestul conducătorilor de rute era organizat, anunţat din timp şi solidar. S-a acţionat contrar acestor aspecte. Greva a fost desfăşurată subit, autorităţile au fost surprinse nepregătite pentru a putea administra situaţia. Despre solidaritate nici nu se poate vorbi, deoarece în timp ce unele rute au fost stopate, altele funcţionau fără probleme.
Asemenea greve trebuie sancţionate, dacă se va depista că ar contraveni legislaţia, dar şi pentru că au avut consecinţe nefaste asupra unor segmente largi de cetăţeni. Între timp, în Uniunea Europeană există o iniţiativă controverstată, iniţiată de Comisia Europeană, prin care se doreşte interzicerea grevelor care pot afecta activitatea unor sectoare importante ale economiei europene. Parlamentele naţionale din statele membre vor revizuirea acestei iniţiative, pentru că presupune o încălcare a drepturilor sindicatelor de a protesta.
Dacă grevele de la Chişinău reprezintă capriciile individuale ale unor persoane care nu vor să se conformeze legii, atunci acestea trebuie contracarate. Or, deseori şoferii accelerează viteza peste limita permisă; se opresc pentru a lua pasageri deşi salonul este supraaglomerat; fumează vorbind la telefon, şi, concomitent, dând restul din 5, 10 sau 20 lei, certându-se cu alţi şoferi pentru pasageri, trataţi ca marfă. Anume aceste raţionamente, dar şi alte lucruri invocate mai sus, justifică părerea că grevele de maniera celor desfăşurate azi trebuie sancţionate necondiţionat şi prevenite în viitor.