Ne naştem visând să devenim ceea ce ne place şi părinţii noştri ne sunt alături, pentru a creşte sănătoşi, deştepţi şi… înalţi.
De ce înalţi? Poate, pentru a deveni jandarmi. Uneori, viaţa ne joacă feste, asta pentru că genetic nu putem depăşi 1,73 metri, ca înălţime, bineînţeles. Cine este de vină? Centimetrul?! Doi centimetri?! Oare nu-i o aberaţie?
Nu mai contează atletul din tine, proporţiile de sculptură antică grecească, atât de necesare pentru un viitor „gens d’armes” – „om de arme” de talie europeană, inteligenţa nativă „lucrată” prin ore de învăţătură şi sănătate fizică „alimentată” prin sport, până la a împlini mens sana in corpore sano. Primează înălţimea, nu mai primează alte criterii, mult mai importante decât cei doi centimetri. DOI CENTIMETRI… cât o viaţă!
