Culorile toamnei într-o simfonie fantastică se etalează în belşugul pieţii, înmiresmînd aerul cu buchetul parfumurilor fructelor şi legumelor.
Festivalul belşugului continuă cu tarabele culorilor alb–galbene ale brînzeturilor, la rînd venind roşiaticul-maroniu a cîrnaţilor şi afumăturilor, ca mai apoi să ne desfătăm cu culorile şi aromele viilor.
Gospodarii te ademenesc cu gustări ale belşugului. Atmosfera e ca în copilărie, cînd cuscrele se adunau la clacă, la punerea murăturilor, bulionului, gemurilor pentru iarnă. Dar asta a rămas numai în amintire, căci azi găseşti de toate în orice sezon.
Ca amintire, mai deschizi o carte de pe timpuri, citind cum să pui gogoşari, gogonele, pepeni mici, cum să umpli ardei cu varză; apoi treci la zacuscă, vinete şi aşa mai departe. Îţi aminteşti de forfota din cuhnie, de plăcerea de-a te învîrti printre picioarele gospodinelor, gustînd pe furiş din bogăţia toamnei etalată în tot felul de cratiţi, butoaie şi borcane. Îţi aminteşti de camara aranjată pe sorturi, aici rafturi cu bulion, acolo rafturile cu gemuri şi jeleuri, apoi borcanele mari de murături, putinile de varză şi cele de brînză; pe latura mai rece a pivniţei damigenele de vin, ca străjeri avînd atîrnate de tavan cîrnaţi şi slană mănăstirească.
Îţi aminteşti cînd mîncai pe furiş din pivniţă jeleuri si gemuri, tăind pe verticala borcanului, şi aranjîndu-l cu faţa plină la vedere; apoi venea dojana blajină a bunicii cînd descoperea „hoţia”.
Şi toate culorile îţi defilează prin memorie, readucîndu-ţi crîmpei din timpurile copilăriei fără griji. Laşi cartea pentru o clipă, legănănîndu-te în amintiri, şi te regăseşti în bucătăria cotidiană visînd la toamna copilăriei.
