Ultimele luni ale anului 2006 au fost perioada în care reprezentantii celor mai importante institutii ale statului, societatea civila, presa, partidele, numerosi oameni politici si intelectuali s-au declarat mai hotarâti ca oricând dupa 1989 sa se desparta de propriul trecut comunist. Stau marturie în acest sens numeroasele declaratii si atitudini publice, pasii facuti spre deconspirarea Securitatii, înfiintarea celor doua Comisii pentru cercetarea totalitarismului comunist ori cele câteva initiative legislative pertinente.
Despartirea de trecutul comunist – depasirea lui prin reabilitarea adevarului istoric, prin asumarea responsabilitatilor si repararea raului care înca mai poate fi reparat – reprezinta un pas fara de care noul destin istoric al României nu va putea fi niciodata împlinit. Nimic nu poate fi cladit temeinic pe un trecut pus mereu între paranteze, pe adevaruri amânate la nesfârsit ori pe dreptatea mereu refuzata celor care au avut de suferit.
O coincidenta, pe care o speram fericita, face ca în aceste saptamâni – în care societatea româneasca pare mai decisa ca niciodata sa se priveasca lucid pe sine însasi si sa-si asume propria istorie – sa se împlineasca 50 de ani de când Paul Goma a avut de suportat primele represalii, primele dintre consecintele cele mai grave pentru atitudinea si manifestarile sale împotriva totalitarismului comunist. În vara lui 1956, studentul la Litere Paul Goma este judecat, pentru scrierile sale, la Rectoratul Universitatii Bucuresti, iar în noiembrie 1956 avea sa fie arestat si anchetat de Securitate (în 1952, elev fiind, a fost de asemenea „retinut” timp de opt zile la Securitatea din Sibiu). Au urmat 21 de ani de opozitie deschisa fata de regimul comunist si tot atâtia de represiuni împotriva sa si a familiei sale – inclusiv 2 ani de închisoare, 5 ani de domiciliu fortat, excluderea abuziva din Uniunea Scriitorilor etc. Iar din toamna lui 1977 si pâna astazi, 29 de ani de exil si de proscriere nedreapta si dureroasa.
Noi, semnatarii acestui Apel, consideram ca a venit timpul ca Statul român sa-si asume responsabilitatea pentru toate acestea, sa le puna capat si sa procedeze neîntârziat la repunerea în drepturi a lui Paul Goma si a familiei sale. Nu Paul Goma trebuie sa initieze aceste demersuri, ci Statul român, autoritatea în numele careia au fost luate, în 1977, ca urmare a initierii miscarii pentru drepturile omului, masurile represive abuzive, de care pâna acum, din pacate, nu s-a dezis sub nicio forma.
Este timpul ca România sa recheme acasa pe unul dintre cetatenii sai care o onoreaza în cel mai înalt grad. Este timpul ca exilul lui Paul Goma si al familiei sale sa înceteze macar astazi, la 17 ani de la prabusirea regimului comunist opresiv. Este timpul ca scriitorul exilat sa primeasca recunoasterea si reparatiile care i se cuvin – de ordin moral, istoric, cultural dar si material – pentru cei 50 de ani în care si-a servit exemplar tara careia îi apartine cu întreaga sa lupta, cu cartile sale.
Statul roman trebuie sa anuleze toate masurile represive care au fost luate impotriva lui Paul Goma si a familiei sale incepind cu anchetarea, arestarea si intemnitarea lui. Sa i se ceara scuze, sa fie repus in drepturi oficial si sa i se asigure o pensie de merit si o locuinta corespunzatoare, precum si orice alte juste despagubiri pentru prejudiciile morale si materiale suferite.
Ne adresam Presedintelui României, Primului-ministru si Presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului cu apelul de a decide masurile necesare pentru a-i fi redata cetatenia româna si pentru repatrierea cât mai grabnica a scriitorului în exil si a familiei sale.
Ne adresam partidelor politice parlamentare si neparlamentare, intelectualilor români, reprezentantilor Uniunii Scriitorilor, organizatiilor societatii civile, celor doua Comisii de cercetare a totalitarismului comunist, precum si tuturor institutiilor de presa cu apelul de a ni se alatura, pentru a incuraja, impreuna, institutiile de stat competente sa adopte si sa aplice masurile de repunere deplina în drepturi a lui Paul Goma si a familiei sale.
Suntem încredintati ca declaratiile si atitudinile noi din ultimele luni se vor dovedi pe deplin sincere si vor face posibil sa se infaptuiasca acest act de dreptate istorica.
Semnaturile Bucuresti, 7 septembrie 2006
Precizari:
Acest apel a fost initiat de domnul Valerian Stan.
Amanunte despre acest Apel / ca si lista intreaga a semnatarilor gasiti pe site/ul
http://www.asymetria.org/html/modules.php?name=News&file=article&sid=169&mode=&order=0&thold=0
Parere personala:
sa se duca sa depuna dosarul la ambasada romana. actele necesare sunt cele care au nevoie absolut orice om care vrea sa devina cetatean roman. asa am facut-o si eu prin ambasada romana din Tel Aviv. a durat putin: mai intii actele de nastere au fost reinnoite numai pe baza de o chitantza pentru care am platit 100 de dolari incluzind si cel de casatorie. mai apoi, dupa cteva luni am primt toate celelalte drepturi , fara probleme.
nimeni nu-ti va aduce pasaportul la usa. asta e clar!
ps. raman la parerea mea si numele meu folosit in biografia autorului e si ramane fara acoperire literara. pur si simplu o confuzie intre mine si Bianca Balota folosita atat de antisemit!
autorul ar trebui sa-si ceara scuze!
shana tova fiului autorului care, dupa mama e automat EVREU !!!!
daca face „alia” il salut va capata cetatenia israeliana pe aeroport, fara nici o propaganda literara, automat pe baza de nume!
bianca
astept „reparatii morale”
PDF] Jurnal II Caldura MareTip de fişier: PDF/Adobe Acrobat
Ple§u, Adame§teanu, Tudoran, Liiceanu, Bianca Marcovici, Paler, Bianca Marcu-. Dumitra§cu-Balot¶, A. Cornea, Gabriel Andreescu, Gro§an, Gabriel §i Georgeta …
paulgoma.free.fr/paulgoma_pdf/pdf/FRP_Jurnal_II_Caldura_Mare.pdf – Pagini similare
***
dupa cum se vede mai sus, luat de pe google, scriitorul Paul Goma imi foloseste in mod abuziv numele fara nici o acoperire literara.
Debut in poezie,editura „Junimea” , 1985!
Semnat,
impotriva apelului,
inginera, poet Bianca Marcovici din Haifa
pobox 3144
Stimată doamnă Marcovici,
Mărturisesc că nu înţeleg deloc sensul frazei ***dupa cum se vede mai sus, luat de pe google, scriitorul Paul Goma imi foloseste in mod abuziv numele fara nici o acoperire literara.***
Dacă înţeleg bine, exclamaţia ***Debut in poezie,editura „Junimea” , 1985!*** este o referire la autobiografia dumneavoastră.
Paul Goma, pe pagina a doua a textului care poate fi citit cu ajutorul link-ului indicat de dumneavoastră, afirmă că în 1997 mai mulţi intelectuali – printre care şi dumneavoastră – l-ar fi acuzat de calomnie la îndemnul Monicăi Lovinescu.
Din textul ecoului dumneavoastră (care mie mi se pare ilogic) eu nu pot să îmi dau seama dacă dumneavoastră aţi dorit să contestaţi această afirmaţie a lui Paul Goma.
Da, la asta ma refer.Am emigrat in Israel la 13 septembrie 1991.
Contest absolut orice legatura literara cu scriitorul si omul Paul Goma! Mai sunt cateva acuzari de genul asta si in „Ziua literara” „denigrare” si chiar in biografia sa e numele meu anexat, etc!
Merit „o reparatie morala” ca sa pot semna acest apel!
bianca marcovici sin Haifa, Israel
H I V A
CULTURA – Sambata, 28 mai 2005
Paul Goma despre zonele Securitatii
Precizare in legatura cu volumul „Culoarea curcubeului – Cod „Barbosul”” – Polirom, 2005
Acest volum de marturii despre miscarea pentru drepturile omului din 1977, in Romania, a fost scris la Paris (imediat dupa ce, ajunsi in Franta, cerusem azil politic – statut cu care supravietuim si azi), in primele luni ale anului 1978, tradus in franceza sub titlul „Le Tremblement des Hommes”, lansat de editura pariziana Seuil in februarie 1979, nasi fiind: Eugène Ionesco si Fernando Arrabal. Textul a fost difuzat fragmentar, in lectura autorului, prin Europa Libera, insa inainte de 1990 nu a cunoscut o editie in limba in care a fost scris: romana.
Prin 1985-86, Gabriel Liiceanu si Andrei Plesu, bursieri la Heidelberg, mi-au facut o vizita la Paris, cu care prilej au avut cuvinte bune, calde, despre carte (in traducere franceza, fireste).
In februarie 1990, Gabriel Liiceanu, proaspat director al Editurii Humanitas, mi-a solicitat „cateva titluri”. Cu bucurie i-am incredintat „Gherla” si volumul despre care el avea o opinie atat de buna, „Le Tremblement…”, cu titlul original in romaneste: „Culoarea curcubeului ’77 – Cutremurul oamenilor”.
Ambele au aparut in iunie 1990. Prima a avut si succes de vanzare, insa a doua (cu titlul „corectat”-gresit de editura: „Culorile…”) a cunoscut o soarta… cumplita: dupa cateva zile a fost retrasa din librarii, depozitata, iar in 1992 trimisa la topit.
Neprimind nici un raspuns credibil din partea editorului Liiceanu, (el nega absenta din librarii a volumului, dand vina pe proasta difuzare), am publicat in 1993 (deci dupa 3 ani!), in revista „Timpul” o scrisoare in care ma plangeam de „tratamentul aplicat cartilor mele de catre editorii-prieteni” carora, la cererea-insistentele lor, le incredintasem manuscrise: Marin Sorescu – distrusese plumburile romanului „Garda inversa” cand postulase la Ministeriatul Culturii Iliesti; G. Liiceanu – retrasese-depozitase volumul de marturii „Culoarea curcubeului”, fara a-l avertiza pe autor, apoi negand culturala isprava: topirea cartii.
Furios, pretinzand ca il calomniasem, Liiceanu si-a mobilizat trupa, in primul rand pe G. Adamesteanu, cu logistica revistei „22” (si ai sai fideli colaboratori, cu totii membri ai GDS); in al doilea rand, i-a castigat de partea „cauzei” sale pe Monica Lovinescu si pe Virgil Ierunca. Astfel a fost declansata prima campanie de presa furibunda – impotriva victimei: autorul cartii-marturie despre miscarea drepturilor omului din 1977 – si nu, Doamne-fereste, impotriva editorului Liiceanu, distrugator al cartii.
Am incercat – cu ajutorul tinerilor oradeni Florin Ardelean, Traian Stef, Tiberiu Ciorba, care, cu acest prilej, au inaugurat „Biblioteca Revistei Familia” – o adevarata editie in limba romana. Obiectul carte a aparut in 1993 – insa, vai, tovarasii de la centrele de distributie judeteana au refuzat-o, pentru motivul: „Am fost informati ca Paul Goma ne insulta intelectualitatea cinstita” (iar eu ma vazusem mutat cu 16 ani in urma, in februarie-martie 1977, cand cetateni-indignati obligati de securisti imi telefonau exact in aceiasi termeni. Adevarat: „dupa „revolutia brucana”” indignatii-cetateni-distribuitori-de-carte fusesera instructati de catre „intelectualii cinstiti” Liiceanu, Adamsteanu, Plesu, Monica Lovinescu…
In 1997, aceiasi fosti-prieteni au organizat a doua campanie de presa – dupa aparitia „Jurnalului I-II-III” la Nemira. Atunci Monica Lovinescu a decretat: „Imi pare rau ca l-am cunoscut pe Paul Goma”. La arderea rituala pe rug au participat cu entuziasm: Pruteanu, Zaciu, Alex. Stefanescu, D.C. Mihailescu, Manolescu, Buduca, Grosan, A. Cornea, G. Andreescu, Dimisianu, Iorgulescu, Paler, Cosasu, Bianca Marcu-Dumitrescu-Balota, Bianca Marcovici, I. Simut, St. Borbély, Ioana Parvulescu…
In anul urmator, 1998, Monica Lovinescu a emis ukazul: „Goma este contestat” – iar Goma a fost… ingropat. Cu tot cu cartile sale: „Culoarea curcubeului” a avut tot timpul sa fie uitat(a).
In vara anului 2004, Dan Petrescu m-a recomandat Editurii Polirom pentru „cateva reeditari”. In octombrie (2004) a aparut o noua editie a volumului „Din calidor”. Am propus – „a doua editie adevarata” a marturiei „Culoarea curcubeului”, augumentata cu (sub denumirea „Cod „Barbosul””) o suma de documente din dosarele de Securitate.
Surpriza, in ianuarie 2005: la corectura am constatat absenta „Introducerii”: scurta istorie a volumului de marturii despre 1977. Am trimis-o iar. Mi s-a raspuns ca paginarea a fost facuta, nu mai poate fi re-facuta – sa dau Bunul de Tipar.
Am dat Bunul de Tipar, gandindu-ma ca, chiar fara explicarea-istoriei-volumului, se va rupe blestemul editorial al „Culorii…”.
Volumul a aparut – decapitat. O stiam. Am mai descoperit ca din notita bibliografica (redactata de editura) lipseau atat data scrierii cartii, cat si titlurile si datele aparitiilor in franceza si in neerlandeza…
Dezastrul mi s-a aratat abia cand au aparut in presa intaiele dari de seama: autorii lor credeau ca este vorba de o „noua carte”; ca ar fi „tot un jurnal”, iar scriitorul Cristian Teodorescu a gasit ca „Goma este un scriitor al turnatorilor” – de ce?, fiindca nu consimte sa incerce a-i deconspira pe informatori. Adevarat, insa un adevar incomplet (de mirare ca nu a fost perceput de un prozator – sau nu este C. Teodorescu un prozator, doar autor de carti?): Goma ii considera pe securisti adevaratii vinovati, iar pentru ca a scris o carte despre Pitesti stie: nefericitii, inainte de a deveni calai ai propriilor frati, fusesera victime – chiar martiri.
Am avut nevoie de ani lungi ca sa inteleg „motivul” pentru care Liiceanu, in panica (cine il va fi speriat: Brucan? Petre Roman, „mostenitorul” Editurii Politice? Gelu Voican, Magureanu – cu care tocmai legase tovarasie, organizand la sediul GDS o intalnire cu… victimele Doina Cornea, G. Andreescu, Filipescu? – si daca s-a straduit, dar a reusit sa se sperie singur?) – a retras cartea din librarii, apoi a topit-o:
– „Culoarea curcubeului ’77” era/este, nu o carte oarecare (aici nefiind vorba de „valoarea estetica” a ei), ci o oglinda pusa dinaintea contemporanilor mei din 1977: a „factorilor politico-politienesti”: Ceausescu, Plesita, Burtica, Coman, Dobrescu, Brad, Popescu-Dumnezeu, a „factorilor culturalicesti”: Vasile Nicolescu, Ghise, Gafita, Dodu Balan, Rapeanu, Romul Munteanu, Titus Popovici, Eugen Barbu, D.R. Popescu, Virgil Teodorescu, Ivascu, Ivasiuc, Paunescu, V.C. Tudor, Sararu si alte lepre literaturnice;
– volumul de marturii „Culoarea curcubeului ’77” era/s-a vadit a fi in 1990 oglinda nemiloasa (precum realitatea-asa-cum-este-ea, vorba realism-socialismului) pusa in fata contemporanilor mei din 1990, in care riscau sa se vada – mai grav: sa fie vazuti de catre… masele largi de cititori – noii-rai: colegii, prietenii, „anticomunistii-la-bucatarie” -„scriitorii rezistenti prin cultura”, impostorii culturali si morali ca insusi Liiceanu…
„Culoarea curcubeului ’77” a fost interzisa in Romania post-revolutionarnica – nu de cenzura unui stat totalitar, nu de cenzori analfabeti, ci de insisi scriitorii, colegii mei – fratii mei, mioriticii, aceia care, daca nu te omoara, sigur te vand…
Cine mai are indoieli in privinta moralitatii scriitorului roman, sa priveasca la spectacolul jalnic, pornografic, abject al… descoperirii (dupa 15 ani!) ca presedintele Uniunii a fost/este turnator – si nu dintre nefericitii fosti detinuti, torturati-santajati-obligati „sa raporteze”, ci vigilenti-de-profesie ca acest tipic activist comunist: Uricaru. Stranie, uluitoare, intristatoare este nu „descoperirea” vanzatorului, ci… discutiile despre… totusi-calitatile tovarasului, care „a fost un bun manager” (apud Breban) – si, la urma urmelor, nu a facut el cine stie ce crima, uite, si Céline a fost alungat din literatura franceza, o vreme (ne explica tot Breban, cel care insa nu stie: Céline a fost condamnat pentru tradare-de-patrie, pe cand Uricaru este acuzat de vindere-de-frate – nuanta…).
Asadar, putinii cititori care vor lua in maini volumul „Culoarea curcubeului – Cod „Barbosul”” sa afle: prima parte este zona… vizibila a Securitatii, scrisa in 1978 la Paris, aparuta in franceza in 1979 – in romaneste singura varianta onesta integrala fiind cea de la „Familia”, Oradea, din 1993; a doua parte („Cod „Barbosul””) reprezinta subterana Securitatii intrevazuta prin cele cateva sute de pagini din dosarele mele de Securitate.
Multumiri ziarului „Ziua” pentru gazduirea acestei explicatii – de care m-as fi lipsit bucuros, daca…
Paul GOMA
P.S. Pentru „supliment de informatii”, pe Internet: paulgoma@free.fr
Titlul apartine redactiei
****************
CONTEST SI FOLOSIREA NUMELUI MEU SI IN ACEST ARTICOL APARUT IN „ZIUA LITERARA”
ASTEPT”REPARATII MORALE ” DIN PARTEA AUTORULUI
poeta Bianca Marcovici
din Haifa
1. OMUL CARE A RESPINS MINCIUNA
Dvs, doamna Bianca M, probabil nu cunoasteti imprejurarile in care domnului Paul Goma i s-a rapit cetatenia romana ; cum dinsul a fost deposedat de acest drept fara a i se cere acordul de catre fostele autoritati comuniste, este normal cred, ca tot statul roman, mai ales in contextul incercarii de a vindeca ranile trecutului prin recunoasterea faptelor de politie politica din timpul dictaturii, sa-i redea aceasta calitate de cetatean roman, rapita de institutiile fostului stat totalitar.
Ginditi-va numai putin : Paul Goma, simbolul luptei anticomuniste din Romania, singurul roman care a respins deschis, in vazul intregii lumi, minciuna pe care se baza sistemul comunist , a indurat ani de detentie si chin, tocmai pentru ca nu vrut sa renunte la calitatea sa de roman, altfel, ar fi putut sa emigreze…sau, cel putin, sa pastreze tacerea, asa cum au facut-o atitia care astazi pozeaza in… « rezistenti pasivi» anticomunisti ; dar Paul Goma si-a afimat pe deplin calitatea sa de roman si refuzind pe fata o ideologie de import , o ideologie ucigasa de neam si istorie.
Iarasi, ca o parere personala : nici nu puteau inventa o lovitura mai dureroasa si mai nedreapta fostele institutii comuniste, decit aceea de a-i rapi lui Paul Goma cetatenia romana.
. De ce sa i se impuna acum sa ceara cetatenia romana celui care, nu a dorit sa renunte la cetatenia romana ?
UN CAZ DE POLITIE POLITICA PRIN DEPOSEDARE DE CETATENIE
In plus, daca Paul Goma ar accepta « sa se duca sa depuna dosarul la ambasada romana », ca « absolut orice om care vrea sa devina cetatean roman », ar fi ca si cum ar recunoaste ca legala deposedarea sa de dreptul de a fi cetatean roman, deposedare prin care institutiile statului totalitar l-au penalizat inclusiv pentru semnarea Cartei 77. Iar daca institutiile de resort ale statului roman ar impune ca Paul Goma sa depuna acum, in 2006 acest dosar ar fi ca si cum, s-ar recunoaste azi legalitatea masurii de retragere a cetateniei lui Paul Goma, masura luata de fostul stat comunist.
De ce sa fie recunoscut drept legal de catre actualul stat roman un act injust si ilegal al fostelor autoritati comuniste, un act care ar putea fi calificat ca fiind….unul de politie politica » ? De politie politica, da, caci prin acesta retragere Paul Goma a fost pedepsit pentru opiniile sale anticomuniste, adica pentru ceea ce gindea la acea data.
Iar pentru a nu fi invinuita ca impun eu aici, prin aceasta afirmatie, o definitie a ceea ce se intelege prin politie politica, voi reda un citat din care se va vedea ca folosesc acceptia lui Vladimir Tismaneanu , data politiei politice. Citez din « Marele soc din finalul unui secol scurt », editura Enciclopedica, Bucuresti, 2004, pag 172 :
« Nu ma gindesc la politie politica cu bransa ei care se ocupa de informatii sau care protejeaza demnitarii s.a.m.d., ma refer la politie politica ca politie a gindirii, care pedepsea oamenii pentru ca gindesc altfel ».
O CONFUZIE
In ceea ce priveste afirmatia dumneavoastra privind aspectul antisemit al unei confuzii – nu ma indoiesc de faptul ca, acuzatia de antisemitism fiind una extrem de grava, veti argumenta ceea ce sustineti….Caci altfel, insasi ceea ce afirmati, si anume ca fiul si sotia lui Paul Goma (deci, tot ce are acest om mai drag pe lume) sunt evrei, eu cred ca ar demola orice incercare de a-l invinui de antisemitism.
Nimic nu imi repugna mai mult ca nedreptatea ; antisemitismul (dar si antiromanismul sau anti- orice alta etnie…), imi par forme acute de nedreptate, care, in cazul evreilor, a imbracat forma unei uriase tragedii…Din marile greseli ale sale, umanitatea ar trebui sa invete cum sa evite repetarea acestui ciclu singeros, profund nedrept
In opinia mea insa, nu trebuie sa ne grabim cu acuzele de antisemitism ; ele trebuiesc bine intemeiate…iar o buna intemeiere, nu este posibila decit pornind de la clarificarea conceptului insusi.
Poate ar fi bine sa precizati (probabil ati facut-o deja, intr-un alt text si eu nu stiu), in baza caror caracteristici puteti califica o confuzie ca fiind o proba de antisemitism.
.
Prin intermediul apelului se insinueaza ca:
„Goma s-a impotrivit si a vorbit si pentru noi: datorita lui nu ni se poate spune azi ca nu am existat, ca am fost un popor de lasi…”
Convingerea mea este ca nu doar Goma s-a impotrivit si a vorbit. A vorbit si parintele Calciu, au vorbit si fratii Boila care au indraznit sa faca publica o scrisoare deschisa in care au reprosat Occidentului ca a abandonat Romania in ghearele sovieticilor (scrisoare publicata in anii ´50, cand teroarea comunista era mult mai crunta decat in timpul lui Ceausescu care se straduia in anii ´70 sa mimeze o reconciliere cu Occidentul si care i-a recompensat pe fratii Boila cu ani buni de puscarie fara alternativa expulzarii in Occident), au vorbit sutele de preoti care au murit in inchisorile comuniste si ale caror nume sunt necunoscute majoritatii romanilor de azi.
Vehicularea tezei ca doar Goma ar fi vorbit, face jocul nomenclaturii comuniste convertite la democratie prin intermediul sangeroasei loviturii de stat din decembrie 1989 si a rusinoasei perioade de tranzitie care i-a urmat, incununand teza ca toti romanii au fost lasi, comunisti, respectiv colaboratori ai Securitatii.
Paul Goma nu a fost doar un om persecutat de comunistii romani ci si un dizident ridicat in slavi de propaganda occidentala in timpul Razboiului Rece – datorita faptului ca edituri din Occident i-au publicat cartile cenzurate in Romania comunista cred ca siguranta sa materiala este garantata. Mi se pare absurda promulgarea unei legi Goma care sa-i acorde privilegii speciale daca s-ar intoarce in tara. Exista deja o lege care acorda o serie de drepturi fostilor detinuti politici si fostilor deportati, lege de care Goma ar putea beneficia daca s-ar intoarce in tara.
Nimeni nu il impiedica pe Paul Goma sa ceara reprimirea cetateniei romane, cetatenie care de altfel nici nu stiu daca i-a fost retrasa cu sau fara acordul sau.
PRINCIPIUL COERENTEI Domnule Cionoiu, coerenta este recunoscuta ca fiind un din atribut al gindirii logice, si nu numai; ea caracterizeaza si comportamentul omului rational.
Coerenta ne mai spune ca semnul falsitatii unei opinii, este dezacordul ei cu ansamblul opiniilor noastre. Mai clar : doua propozitii privitoare la unul si acelasi fapt, sunt coerente atunci cind ambele pot fi adevarate, si sunt incoerente atunci cind una dintre ele trebuie sa fie falsa.
Cum ne dam seama cind una dintre doua propozitii formulate de o persoana, propozitii ce vizeaza aceiasi tema, este falsa ? Prin constatarea ca ambele incalca un alt principiu al gindirii logice si anume cel al noncontradictiei.
\” Ma simt onorat sa semnez acest Apel\”, acestea sunt primele cuvinte care au precedat adeziunea la Apel a multora dintre semnatarii sai. Cind au formulat aceasta propozitie, ei s-au declarat de acord cu intregul continut al Apelului. Daca vreuna dintre aceste persoane, dupa ce si-a dat acest acord, ar reveni si ar ataca intregul continut al Apelului, atunci, s-ar naste o contradictie intre ceea ce a afirmat initial presupusa persoana si ceea ce spune postfactum. Apare problema falsitatii uneia dintre cele doua afirmatii ale aceleiasi persoane, caci impreuna este clar ca cele doua afirmatii se contrazic.
Sa aprofundam : problema falsitatii din plan logic, se extinde in plan moral, unde apare sub forma minciunii si a lipsei de onoare a celui ce tocmai a spus… « ma simt onorat » Apare deci si o problema de coerenta a gindirii dar si a comportamentului celui in cauza.
Intrebarea mea este, domnule Gheorghe Cionoiu, cind v-ati dat acordul privitor la acest Apel, ati gindit si Dvs aceste cuvinte? Iar daca da, cum se impaca ele cu ceea ce spuneti acum si bineinteles cu principiul coerentei, cu cel al onoarei si al comportamentului rational si bineinteles cu cel al valorii de adevar, care nu se poate atribui unuia si aceluiasi sistem de propozitii ce incalca principiul noncontradictiei?
Motto: „Errare humanum est, sed in errare perseverare diabolicum.“
Stimată doamnă Mihacea,
Pentru ca cititorul să îşi poată face o imagine asupra (in)coerenţei gândirii mele, pentru a putea aprecia dacă sunt sau nu un om raţional şi pentru a aprecia măsur onorabilităţii mele – dar şi a onorabilităţii dumneavoastră, care faceţi pe justiţiarul în ecoul care face obiectul replicii mele – îi propun să citească câteva fragmente din cele trei mail-uri pe care vi le-am adresat recent (în zilele de 12, 15 şi 18 septembrie).
I “Stimata doamna Mihacea,
Consider ca apelul initiat de domnul Valerian Stan trebuie mediatizat prin intermediul tuturor mijloacelor mass-media accesibile…
Ma simt onorat sa semnez acest apel… Va rog de asemenea sa il intrebati pe domnul Valerian Stan daca doreste ca acest apel sa ajunga si la fratii Boila…
Nu ma indoiesc de bunele intentii ale domnului Valerian Stan dar sunt ferm convins ca printre cei care au semnat deja apelul initiat de domnia sa – am citit lista – au si ajuns cativa impostori…”
II “Stimata doamna Mihacea,
…In dumneavoastra am incredere deplina si am semat apelul doar pentru ca a venit de la dumneavoastra. Tin insa sa precizez ca l-am semat cu retinere pentru ca desi sunt de acord cu ideea pricipala pe care o transmite – imperativul repunerii in drepturi a lui Paul Goma – am mari rezerve asupra fragmentului introductiv care este scris intr-o limba de lemn desavarsita:
„Ultimele luni ale anului 2006 au fost perioada in care reprezentantii celor mai importante institutii ale statului, societatea civila, presa, partidele, numerosi oameni politici si intelectuali s-au declarat mai hotarati ca oricand dupa 1989 sa se desparta de propriul trecut comunist. Stau marturie in acest sens numeroasele declaratii si atitudini publice, pasii facuti spre deconspirarea Securitatii, infiintarea celor doua Comisii pentru cercetarea totalitarismului comunist ori cele cateva initiative legislative pertinente.”
In opinia mea „infiintarea celor doua Comisii pentru cercetarea totalitarismului comunist” este un ultim act in farsa sinistra a tranzitiei. Despre Tismaneanu avem aceeasi parere si imi place sa cred ca si dumneavoastra considerati un scandal faptul ca din comisia Tismaneanu fac parte doi fosti informatori ai Securitatii – Mitropolitul Nicolaie si scriitorul Sorin Antohi.
Pagina web care gazduieste apelul apartine domnului Dan Culcer – domnia sa este unul dintre apropiatii domnului Valerian Stan si coautor al apelului. Citind cateva texte de pe aceasta pagina web am constatat ca unul dintre colaboratorii domnului Dan Culcer – domnul Nick Sava (editor al revistei ”Atheneum”, Canada) – este de parere ca domnul Sorin Antohi este foarte potrivit pentru a face parte din comisia Tismaneanu – http://www.asymetria.org/html/modules.php?name=News&file=article&sid=172 (merita sa cititi articolul aferent link-ului anterior pentru ca un rationament mai absurd este greu de imaginat).
Lectura articolului domnului Nick Sava m-a determinat sa revin asupra promisiunii de a-i transmite parintelui Boila apelul impreuna cu rugamintea de a il semna si domnia sa…”
(daca link-ul mentionat anterior nu poate fi accesat, articolul domnului Sava poate fi accesat prin intermediul link-ului http://blog.360.yahoo.com/blog-NLU6sqg1eLODqDKG48Y2?p=126)
III “Stimata doamna Mihacea,
…Convingerea mea ferma este textul apelului contine un cal troian. Societatii romanesti i se propune sa accepte un sacrificiu de pion sau – cu alte cuvinte – o statuie a inteleptului in locul invataturii acestuia (presupun ca va este cunoscuta drama „Zamolxe” scrisa de Blaga)…
…sunt convins ca atat presedintele, clasa politica cat si o buna parte a formatorilor de opinie vor semna apelul si vor da o lovitura de imagine – nu stiu daca ati observat ca Mircea Mihaies l-a semat deja. Aceasta le va spori credibilitatea si va abate atentia de la faptul ca autorii loviturii de stat din decembrie 1989 si intelectualii care i-au slujit in trecut si ii slujesc si in prezent formeaza elita democratica in Romania de azi.
Cel mai grav este faptul ca fostii calai si slugile lor si-au propus sa intre in istorie ca judecatori ai comunismului.
Repunerea in drepturi a lui Paul Goma este un gest simbolic pe care Romania trebuie sa il faca. Cetatenii constienti trebuie insa sa priveasca foarte circumspecti introducea apelului care, repet, este scrisa intr-o limba de lemn desavarsita fiind construita pe calapodul binecunoscut „Pasnicul nostru popor sub conducerea inteleapta a partidului si a secretarului general face un apel la marile puteri sa reduca cheltuielile miltare. Pentru a da lumii un exemplu Romania a decis reducera cu 15% a acestor chetuieli.”
Introducera respectiva nu contine doar fraza in care se face referire la declaratia de intentie: „Ultimele luni ale anului 2006 au fost perioada in care reprezentantii celor mai importante institutii ale statului, societatea civila, presa, partidele, numerosi oameni politici si intelectuali s-au declarat mai hotarati ca oricand dupa 1989 sa se desparta de propriul trecut comunist.”
Introducerea contine si fraza in care se face referire la realizarile concrete aflate in consonanta cu declaratia de intentie: „Stau marturie in acest sens numeroasele declaratii si atitudini publice, pasii facuti spre deconspirarea Securitatii, infiintarea celor doua Comisii pentru cercetarea totalitarismului comunist ori cele cateva initiative legislative pertinente.”
In consecinta afirm ca trebuie denuntat public faptul ca cele dua comisii nu ii reprezinta pe cetatenii romani onesti care au semnat apelul.
…voi mediatiza pe cat imi va sta in puteri o replica la apelul pentru repunerea in drepturi a lui Paul Goma.”
PRECIZARE
Meditând mai profund asupra semnificaţiei termenului “repunerea în drepturi a lui Paul Goma” mi-am dat seama ca am gresit atunci cand am acceptat sa semnez apelul. Aş putea fi de acord ca autoritatile să îi ofere lui Paul Goma cetăţenia dar cred că ar fi mai firesc ca scriitorul să ceară el însuşi să o reprimească. Consider că intelectualii ar trebui să se mobilizeze doar dacă autorităţile ar respinge o astfel de cerere adresată de Goma, dar cred că este foarte improbabil ca autorităţile să opteze pentru refuz.
Vă mulţumesc pentru scrierea ecoului care face obiectul acestei replici şi vă rog să transmiteţi iniţiatorilor apelului rugămintea de a şterge numele meu de pe lista semnatarilor acestuia. Sper însă că admiteţi că eram pe punctul de a întreprinde acest pas şi fără a fi citit ecoul dumneavoastră – intenţionam să solicit retragerea semnăturii în replica la apel.
Cititorul este rugat să aprecieze dacă am comis o greşeală capitală necerând retragerea semnăturii în ecoul meu anterior care a generat replica dumneavoastră justiţiară.
PS
În numărul viitor al „ACUM” voi publica replica anunţată la „Apelul pentru repunerea în drepturi a lui Paul Goma”.
Stimată doamnă Mihacea,
Eseul dumneavoastră „Minoritarii minţii“ publicat în „ACUM“ conţine următoarea frază referitoare la pretinsa dizidenţă a grupului Păltiniş:
***După 1989, în virtutea meritului de disidenţi-rezistenţi, minoritarii minţii îşi încep “lungul drum prin instituţii” (CNSAS, ministere, Guvern, media, ICR“, GDS)…***
Recent mi-aţi trimis pentru a lectura o versiune revizuită a eseului dumneavoastră. Fraza reprodusă anterior a suferit o metamorfoză care sare în ochi:
***După 1989, în virtutea statutului de… pseudo-disidenţi-pseudo-rezistenţi, minoritarii minţii îşi încep “lungul drum prin instituţii” (CNSAS, ministere, Guvern, media, ICR, GDS)…***
Îndrăznesc să vă adresez câteva întrebări:
1. Dovedeşte faptul că v-aţi revizuit părerea referitoare la pretinsa dizidenţă a păltinişenilor incoerenţă în gândirea dumneavoastră?
2. Dacă v-aţi revizuit părerea, de ce nu publicaţi un ecou la articolul “Minoritarii minţii” prin care să îi informaţi pe potenţialii cititori care este părerea dumneavoastră actuală în privinţa pretinsei dizidenţe a păltinişenilor? (efortul ar fi minim pentru că ar trebui să postaţi doar fragmentul bolduit din textul pe care mi l-aţi trimis însoţit de câteva propoziţii explicative)
3. Admiteţi că este posibil să greşiţi atunci când refuzaţi să acceptaţi ideea că “Apelul pentru repunerea în drepturi a lui Paul Goma” este de fapt o farsă de prost gust care abate atenţia de la faptul că în România de azi nu se doreşte o analiză lucidă a trecutului comunist?
PRIVITOR LA SCHIMBAREA OPINIEI MELE
Nu fac parte dintre cei care isi schimba opinia de la o zi la alta, mai ales cind este vorba de chestiuni majore…Persoanele care isi schimba opinia usor, in conditiile in care nu survin evenimente sau fapte majore ca sa le determine aceasta rotire cu 360 de grade a opiniei, sunt, aproape de o instabilitate psihocomportamentala periculoasa, as zice. De aceea, primul lucru pe care il fac atunci cind imi schimb opinia este sa imi amintesc cind anume oare ajunsesem la opinia opusa ; respectiv, cit a trecut de atunci .
De cind am publicat acest text – eseul « Minoritarii Mintii » -, a trecut aproape un an ….In urma discutiilor purtate cu terte persoane, ca si in urma aprofundarii textului “Fenomenul Paltinis”, publicat de Gherghe Cionoiu, mi-am modificat opinia privitor la posibilitatea existentei unei rezistente la comunism prin cultura. Comunicasem aceasta schimbare de opinie, printr-un mail particular adresat d-lui Gheorghe Cionoiu, la care atasasem si eseul in intregime, domnia sa manifestindu-si dorinta sa il publice in forma unui volum, impreuna cu alte lucrari ale sale. Avind in vedere aceasta schimbare de opinie a mea, pe care mi-o mentin, consider corect din partea mea ca mi s-a amintit sa fac modificarea corespunzatoare si aici, pe site, unde eseul meu se afla publicat. E drept insa ca, asa cum eu am facut in particular mentiunea schimbarii opiniei mele catre d-l Gheorghe Cionoiu, poate, un minim de decenta ar fi fost suficient pentru a mi se face reamintirea respectiva tot printr-un mail adresat personal. Este doar o parere…In schimb, este o certitudine ca mi-am retras acordul de a-mi mai publica acest eseu, asa cum mi-a propus, in cartea pe care o planuieste.
PRIVITOR LA CE ADMIT SI CE NU ADMIT EU VIS/A/VIS DE TEXTUL APELULUI
Admit, d-le Cionoiu, ca va aflati, exact asa cum descriam in articolul meu „Detergentii conceptuali ai domnului Tismaneanu” (dar si in « Gnoseologia si informatiile din presa »), la …. « malul marii ! » .
PRIVITOR LA ECOUL DVS ANTERIOR
Mi-ati fi de mare ajutor daca mi-ati acorda putin timp ;vad ca ati apelat la toata corespondenta dvs cu mine, deci am nevoie de timp spre a ma convinge de corectitudinea « reproducerilor » dvs si spre a va raspunde.
Vă mulţumesc pentru replică, doamnă Mihacea. Acesta este răspunsul meu:
***Avind in vedere aceasta schimbare de opinie a mea, pe care mi-o mentin, consider corect din partea mea ca mi s-a amintit sa fac modificarea corespunzatoare si aici, pe site, unde eseul meu se afla publicat. E drept insa ca, asa cum eu am facut in particular mentiunea schimbarii opiniei mele catre d-l Gheorghe Cionoiu, poate, un minim de decenta ar fi fost suficient pentru a mi se face reamintirea respectiva tot printr-un mail adresat personal. Este doar o parere…***
Prima frază din fragmentul citat anterior nu are sens. Vă rog să explicaţi în context sensul sintagmei ***consider corect din partea mea***.
Menţiunea schimbării dumneavoastră de opinie făcută în particular către mine se referea la un text publicat deja de dumneavoastră. În momentul când aţi revizuit textul s-ar fi cuvenit să semnalaţi în publicaţia electronică în care poate fi citit eseul dumneavoastră modificarea respectivă fără a aştepta să vă reamintesc eu în particular că ar trebui să faceţi acest lucru.
Constat că faceţi abstracţie de contextul în care aş fi dat dovadă de lipsă de decenţă când v-am întrebat de ce nu publicaţi un ecou la articolul “Minoritarii minţii” prin care să îi informaţi pe potenţialii cititori care este părerea dumneavoastră actuală în privinţa pretinsei dizidenţe a păltinişenilor.
***vad ca ati apelat la toata corespondenta dvs cu mine, deci am nevoie de timp spre a ma convinge de corectitudinea « reproducerilor » dvs si spre a va raspunde.***
Nu am apelat la toată corespondenţa cu dumneavoastră ci doar la trei mail-uri pe care le puteţi identifica uşor pentru că am precizat data când au fost expediate. Aştept foarte răbdător să vă convingeţi de ***corectitudinea « reproducerilor » mele*** şi să concepeţi răspunsul pe care îl veţi considera potrivit.
De unde si pana unde „ardere pe rug”? „Omul care a respins Minuciuna?”
Numele meu si al Biancai Balota (z’l) sunt alaturate in articolul din Ziua, 2005. Nici macar nu e o Confuzie ca sa raspund – in cele din urma – la ecou. Autorul are nevoie neaparat de un „tzap ispasitor”? Nu-mi vine sa cred ca-mi foloseste numele in felul asta! Am emigrat la 13 septembrie 1991 in Israel. Cine a mai avut timp de Europa Libera si de altele, cu doi copii inainte de armata, cu o mama bolnava de anorexis si o soacra bolnava de cancer, noi fara servicii, pornind de la zero, deci?
poeta Bianca Marcovici
din Haifa
Doamna Bianca Marcovici,
Privitor la confuzia pe care dvs., sustineti ca d-l Paul Goma a facut-o, eu cred ca procedati intr-o maniera cel putin ciudata de a va lamuri, daca imi cereti mie clarificari. Cel mai indicat este sa adresati aceasta intrebare direct d-lui Paul Goma, doar are un mail si un site care sunt cunoscute publicului…
Personal, aici am spus ca a respins minciuna, cu referire expresa la Minciuna Comunista. Nu ma indoiesc insa ca acela care a fost capabil sa respinga cu un asemenea pret minciuna in plan public, nu a facut acelasi lucru si in plan privat. Dar… poate vreti sa insinuati ca dvs., ati facut acelesi lucru,ca ati respins minciuna comunista cu aceeasi hotarire si cu acelasi pret platit de acest autentic dizident anticomunist?
***Cel mai indicat este sa adresati aceasta intrebare direct d-lui Paul Goma, doar are un mail si un site care sunt cunoscute publicului…
Nu ma indoiesc insa ca acela care a fost capabil sa respinga cu un asemenea pret minciuna in plan public, nu a facut acelasi lucru si in plan privat. Dar… poate vreti sa insinuati ca dvs., ati facut acelesi lucru,ca ati respins minciuna comunista cu aceeasi hotarire si cu acelasi pret platit de acest autentic dizident anticomunist?***
Doamnă Mihacea,
Doamna Bianca Marcovici nu a insinuat nimic ci l-a acuzat public în „ACUM” pe domnul Paul Goma de calomnie. Dacă afirmaţi că domnul Paul Goma ***are un mail si un site care sunt cunoscute publicului*** cred că s-ar fi cuvenit să reproduceţi adresele respective în cadrul ecoului dumneavoastră.
***Persoanele care isi schimba opinia usor, in conditiile in care nu survin evenimente sau fapte majore ca sa le determine aceasta rotire cu 360 de grade a opiniei, sunt, aproape de o instabilitate psihocomportamentala periculoasa, as zice.***
Fraza anterioară, care se vrea probabil în opinia doamnei Mihacea o sentinţă zdrobitoare, este o inepţie şi o mostră tipică de limbaj eminescoido-caragialesc.
Este o chestiune de cultură generală elementară să ştii că un cerc are 360 de grade şi că o rotaţie de 360 de grade înseamnă revenirea la orientarea iniţială.
Sintagma ***isi schimba opinia usor, in conditiile in care nu survin evenimente sau fapte majore*** este expresia aprecierii extrem de subiective a unei anumite situaţii – respectiv lecturarea şi interpretarea articolului domnului Nick Sava.
În opinia doamnei Mihacea, faptul că un colaborator apropiat al persoanelor care au conceput apelul consideră că este foarte oportună numirea unui fost informator al Securitatii ca membru in comisia Tismaneanu este neesenţial. Mie acest fapt mi se pare extrem de important.
Ei da, d-le Cionoiu, ati obtinut o mare victorie!
Vreti sa recunosc faptul ca tonul inchizitorial pe care il folositi aici ca si instinctul tipic sud-est masculin de a folosi un anume ton si a incerca sa impuneti unei interlocutoare punctul dvs. de vedere, ma face sa reactionez emotiv, si sa gresesc? Nimic mai simplu. Recunosc: 180 de grade vi se pare corect? Vai, a fost o ineptie? Priviti-o, spune ineptii, nu stie nimic despre suprafata cercului…Parca va si vad in fata computerului congestionat de incordare, abia rezistind sa scrieti, sa strigati cu majuscule :I-NEP-TI-EEE !!! Stilpul infamiei este gata infipt in piata publica. Executia a inceput.
( Asta s-o credeti Dvs…stiu ca va absoarbe scenariul dar nici chiar asa).
Vreti sa imi impuneti un punct de vedere?
Nu s-a nascut omul care s-o faca. Ati reusit asta printr-o lucrare, sincer, nu tocmai inspirat conceputa dupa a mea parere (subiectiva, recunosc), dar unde am avut de-a face cu o idee care mi s-a parut rationala. Deci, domnul meu, ma supun ratiunii si nu fortei. Poate ca nu pricepeti, dar gindim extrem de diferit. Cu cit va veti stradui sa imi impuneti cu forta un anume punct de vedere, cu atit mai puternic il voi respinge.
Ce vreti sa imi impuneti? Sa enumeram:
1. Viziunea dvs proaspat rasucita asupra uni Apel pe care “cerneala” acordului dvs inca nu s-a uscat;
2. Pronuntarea unui punct de vedere al meu asupra articolului d-lui Nick Sava, pe care nu pot domnule acum sa il studiez in vederea alcatuirii un material. Efectiv, imi mincati timpul cu diktatele dvs. Eu am intre prioritatile mele de studiu cu totul altceva iar cititorul va vedea daca am prapadit timpul degeaba sau nu. Nu ma pronunt in nici un fel vis-a-vis de d-l Nick Sava; eu citesc un material mult mai interesant, de la al carui studiu vad ca incercati permanent sa ma abateti.
3. Va rog sa nu ma scutiti de pretentia ca aveti calitati psihice paranormale. Nu aveti cum sti ce este “in opinia mea” , nici dvs nici altcineva decit in baza a ceea ce am scris EU, nu in baza a ceea ce a scris d-l Nick Sava.! Asemenea substituiri – a inlocui opinia mea, cu opinia altei persoane , sunt …sa zicem …iluzionism, asta ca sa nu folosesc cuvinte dure; pe acestea vi le las, aveti un apetit pantagruelic pentru ele…
Ce este in opinia mea vis-a-vis de d-ul V Tismaneanu, cititorul stie din ultima mea lucrare- (o opinie argumentata, nu tipata asa cum vad ca este expusa aici opinia ce va apartine), lucrare intitulata “Detergentii conceptuali ai domnului V. Tismaneanu”. Recititi lucrarea va rog. Poate vă va pieri cheful de a prezenta falsul drept adevar.
Este o lucrare argumentata a carei valoare vreti acum sa o minimalizati prezentindu -ma drept “fan” al lui V. Tismaneanu si faceti asta in mod constient. Nici nu ma mira aceasta incercare a dvs de a anula opinia mea clara exprimata aici. Da, da…inteleg acum…
Acum ies in evidenta doua lucruri :
a) Aveti, dupa cum reiese din postarile de aici – si dupa ce ati semnat, aceiasi viziune asupra lui Paul Goma (un autentic dizident anticomunist), ca si d-l Plesita. Este parerea mea si nu doresc sa vi-o impun. Deci, pe aceasta tema nu cred ca mai pot dialoga cu dvs. Este opinia dvs si va rog sa nu nutriti gindul ca o voi impartasi.
b) Aveti, in mod ciudat pentru un editor al Polemicii unde am si publicat lucrarea “Detergentii conceptuali ai domnului V Tismaneanu”, perversa idée de a ma prezenta drept o adepta a numirii sale in fruntea “ buclucasei” comisii prezidentiale . Si faceti aceasta “gafa” monumentala desi cunoasteti continutul lucrarii respective si desi exact acum, pe site-ul Polemicii eu prezint un material legat tot viziunea lui V Tismaneanu – cea asupra politiei politice, intitulat, “ Definitia si lantul politiei politice”
Sa fie doar intimplarea in aceste manifestari ale dvs pe care le constat.?
Iata o tema ce poate da de gindit cititorilor.
Voi reveni.
Vă mulţumesc pentru replică, doamnă Mihacea. Acesta este răspunsul meu:
***Ei da, d-le Cionoiu, ati obtinut o mare victorie!
Vreti sa recunosc faptul ca tonul inchizitorial pe care il folositi aici ca si instinctul tipic sud-est masculin de a folosi un anume ton si a incerca sa impuneti unei interlocutoare punctul dvs. de vedere, ma face sa reactionez emotiv, si sa gresesc? Nimic mai simplu.
Recunosc: 180 de grade vi se pare corect? Vai, a fost o ineptie? Priviti-o, spune ineptii, nu stie nimic despre suprafata cercului…Parca va si vad in fata computerului congestionat de incordare, abia rezistind sa scrieti,
sa strigati cu majuscule :I-NEP-TI-EEE !!! Stilpul infamiei este gata infipt in piata publica. Executia a inceput.
( Asta s-o credeti Dvs…stiu ca va absoarbe scenariul dar nici chiar asa).***
În opinia mea fragmentul reprodus anterior este o mostră tipică de mişto care confirmă cu brio următoarea mea teză: “Confundarea ironiei fine cu băşălia (sau mişto-ul) este o boală naţională a românilor în general, a miticilor în special.”
Cititorul poate aprecia care dintre noi a folosit un ton inchizitorial – eu în ecoul anterior sau dumneavoastră în ecourile antrerioare.
Într-o polemică serioasă cred ca este acceptabil să spui că o afirmaţie absurdă este o inepţie. Dacă vă deranjează termenul “inepţie” voi folosi în viitor termenul “afirmaţie iraţională”.
***Vreti sa imi impuneti un punct de vedere?
Nu s-a nascut omul care s-o faca. Ati reusit asta printr-o lucrare, sincer, nu tocmai inspirat conceputa dupa a mea parere (subiectiva, recunosc), dar unde am avut de-a face cu o idee care mi s-a parut rationala. Deci, domnul meu, ma supun ratiunii si nu fortei. Poate ca nu pricepeti, dar gindim extrem de diferit. Cu cit va veti stradui sa imi impuneti cu forta un anume punct de vedere, cu atit mai puternic il voi
respinge.***
Nu vreau să vă impun absolut nimic. Afirmaţia ***ma supun ratiunii si nu fortei*** mi se pare o simplă lozincă.
***Ce vreti sa imi impuneti? Sa enumeram:
1. Viziunea dvs proaspat rasucita asupra uni Apel pe care “cerneala”
acordului dvs inca nu s-a uscat;***
Nu am vrut să vă impun viziunea mea ***prospăt răsucită*** asupra apelului. M-am străduit să vă conving că am semnat apelul în urma unui impuls subiectiv (solidaritate iraţională cu dumneavoastră şi domnul Valerian Stan) şi am încercat să vă atrag atenţia că de fapt apelul este o farsă de prost gust.
***(Ce vreti sa imi impuneti?)
2. Pronuntarea unui punct de vedere al meu asupra articolului d-lui
Nick Sava, pe care nu pot domnule acum sa il studiez in vederea alcatuirii
un material. Efectiv, imi mincati timpul cu diktatele dvs. Eu am intre prioritatile mele de studiu cu totul altceva iar cititorul va vedea daca am prapadit timpul degeaba sau nu. Nu ma pronunt in nici un fel vis-a-vis de d-l Nick Sava; eu citesc un material mult mai interesant, de la al carui studiu vad ca incercati permanent sa ma abateti.
3. Va rog sa nu ma scutiti de pretentia ca aveti calitati psihice paranormale. Nu aveti cum sti ce este “in opinia mea” , nici dvs nici altcineva decit in baza a ceea ce am scris EU, nu in baza a ceea ce a scris
d-l Nick Sava.! Asemenea substituiri – a inlocui opinia mea, cu opinia altei persoane , sunt …sa zicem …iluzionism, asta ca sa nu folosesc cuvinte dure; pe acestea vi le las, aveti un apetit pantagruelic pentru
ele…***
Fragmentul anterior conţine o frază fără sens: ***Va rog sa nu ma scutiti de pretentia ca aveti calitati psihice paranormale.*** Presupun că aţi adăugat cuvântul “nu” din neatenţie. Această mică neatenţie este însă absolut neesenţială pentru că un cititor atent înţelege imediat ce aţi vrut de fapt să spuneţi.
Esenţial în fragmentul anterior este faptul că minţiţi cu seninătate insinuând că nu aţi fi citit articolul domnului Nick Sava şi că nu v-aţi fi pronunţat asupra ideilor exprimate în respectivul articol.
Pentru că sunteţi în mod indiscutabil o admiratoare a lui Paul Goma, presupun că vă este cunoscut faptul că acest ***autentic dizident anticomunist*** nu s-a sfiit să publice relativ recent fragmente dintr-o scrisoare privată primită de la domnul Tismăneanu.
Pentru ca cititorul să cunoască adevărul nici eu nu mă sfiesc să reproduc un fragment dintr-un mail pe care mi l-ati trimis in data de 3 octombrie si pe care l-ati intitulat – in mod inexplicabil pentru mine la vremea aceea – ***un mail absolut privat***:
*** Nu am de gind deloc sa ascund ca nu sunt de fel de acord cu ceea ce afirma Nick Sava in finalul materialului sau.
Atit doar ca, pina nu vad cum se finalizeaza aceasta incercare de a i se face dreptate lui P Goma, nu voi ataca acest text***
***Ce este in opinia mea vis-a-vis de d-ul V Tismaneanu, cititorul stie din ultima mea lucrare- (o opinie argumentata, nu tipata asa cum vad ca este expusa aici opinia ce va apartine), lucrare intitulata “Detergentii conceptuali ai domnului V. Tismaneanu”. Recititi lucrarea va rog.
Poate vă va pieri cheful de a prezenta falsul drept adevar.
Este o lucrare argumentata a carei valoare vreti acum sa o minimalizati prezentindu -ma drept “fan” al lui V. Tismaneanu si faceti asta in mod constient. Nici nu ma mira aceasta incercare a dvs de a anula opinia mea clara exprimata aici. Da, da…inteleg acum…
Acum ies in evidenta doua lucruri :
a) Aveti, dupa cum reiese din postarile de aici – si dupa ce ati semnat, aceiasi viziune asupra lui Paul Goma (un autentic dizident anticomunist), ca si d-l Plesita. Este parerea mea si nu doresc sa vi-o impun.
Deci, pe aceasta tema nu cred ca mai pot dialoga cu dvs. Este opinia dvs si va rog sa nu nutriti gindul ca o voi impartasi.
b) Aveti, in mod ciudat pentru un editor al Polemicii unde am si publicat lucrarea “Detergentii conceptuali ai domnului V Tismaneanu”, perversa idée de a ma prezenta drept o adepta a numirii sale in fruntea “
buclucasei” comisii prezidentiale . Si faceti aceasta “gafa” monumentala desi cunoasteti continutul lucrarii respective si desi exact acum, pe site-ul Polemicii eu prezint un material legat tot viziunea lui V Tismaneanu – cea asupra politiei politice, intitulat, “ Definitia si lantul politiei politice”***
Din fragmentul anterior nu reiese deloc clar pe ce vă bazaţi când afirmaţi că aş avea ***aceiasi viziune asupra lui Paul Goma (un autentic dizident anticomunist), ca si d-l Plesita***.
Mult mai grav este însă faptul că afirmaţi că v-aş fi prezentat ***drept “fan” al lui V. Tismaneanu***, că aş fi avut***perversa idée*** de a vă ***prezenta drept o adepta a numirii sale in fruntea “buclucasei” comisii prezidentiale ***
V-aş fi profund recunoscător dacă aţi reproduce afirmaţile mele din care ar reieşi cele susţinute de dumneavoastră. Până veţi aduce dovezile cerute consider că (vă) minţiţi cu o seninătate bolnăvicioasă pentru că faceţi abstracţie de o afirmaţie a mea conţinută într-un mail pe care vi l-am expediat în data de 15 septembrie şi pe care am reprodus-o în urmă cu două zile în cadrul unui ecou publicat chiar în cadrul polemicii actuale:
“In opinia mea „infiintarea celor doua Comisii pentru cercetarea totalitarismului comunist” este un ultim act in farsa sinistra a tranzitiei. Despre Tismaneanu avem aceeasi parere si imi place sa cred ca si dumneavoastra considerati un scandal faptul ca din comisia Tismaneanu fac parte doi fosti informatori ai Securitatii – Mitropolitul Nicolaie si scriitorul Sorin Antohi.”
***Sa fie doar intimplarea in aceste manifestari ale dvs pe care le
constat.?***
???
***Iata o tema ce poate da de gindit cititorilor.***
Vă propun şi eu să vă gândiţi dacă nu cumva sunteţi personajul principal real, ideal pentru viitoarea mea carte de literatură nonfictivă intitulată “Cauza eminescoidă a comportamentului caragialesc”.
***Voi reveni.***
Aştept cu deosebit interes.
Domnule Cionoiu,
Afirmati ca ati fost surprins de formularea « un mail absolut privat »”, care a insotit unul din mesajele mele catre dvs. Asemenea afirmatie din partea Dvs, un om care mi-a trimis un mail cu exact acelasi titlu, intrece posibilitatile mele de intelegere. Dar, daca Dvs nu v-ati sfiit, in totala sfidare a legilor confidentialitatii sa publicati si portiuni din mesajele adresate de mine dvs, prezentindu-le publicului fara a-mi cere acordul, iar eu am recunoscut ca acel pasaj imi apartine, desi este publicat printr-un abuz, sa vedem daca veti fi capabil sa suportati aceiasi procedura si in cazul dvs !
Deci, va cer, sa publicati continutul mesajului dvs catre mine, intitulat exact asa, « un mail privat »… Va pot ajuta si spre amintire, va pun mai jos ceea ce imi apartine raspunsul meu la mailul dvs « absolut privat ». Daca dvs ati putut publica …inopinant, devoalind in maniera securistica mailul meu absolut privat publicului (mare realizare ! daca imi cereati permisiunea vi-as fi dat-o, dar de,ne-am cam departat de casa si de cei sapte ani ai sai… ….), astept sa fiti capabil sa va publicati si dvs mailul « absolut privat ».
Astept curioasa (parca aceasta este formula dvs pe care o repetati ca o masinarie de cite ori credeti ca sunteti pe… « sky-bord »),reactia dvs !
Mon, 18 Sep 2006 08:42:32 -0700 (PDT)
Re: Un mail absolut privat
Stimate Domnule Cionoiu,
Mail-ul lui … « X. »….. nu poate fi trimis fara acordul sau…eu nu pot garanta pentru altii ca vor pastra confidentialitatea si apoi…nici nu este tocmai corect, nu? Dar, fiindca va este trimis Dvs, el va apartine numai Dvs, nu-l puteti instraina; insa, daca va temeti sa nu fie sters din casuta electronica va sugerez o solutie simpla pe care si eu am aplicat-o cindva – ba chiar si mai de curind cind mi s-au trimis mesaje ce mi s-au parut a nu fi tocmai…pasnice…- deci, cind am avut astfel de temeri: creati un document, copiati mesajul exact asa cum este avind grija sa fie in copia dvs si portiunea referitoare la data si la identitatea celui care v-a trimis mesajul si salvati-l pe discheta, in intregimea lui, inclusiv cu partea de jos a mail-ului. Este foarte simplu si il puteti pastra in deplina siguranta fara ca vreum virus sa il atace.
Numai bine,
A Mihacea
In acest raspuns al meu,d-le Cionoiu, m-am ferit sa va spun ce cred dupa lecturarea mesajului dvs ; ca sunteti o persooana care poate este inclinata spre unele exagerari, asta dincolo de alte consideratii pe care le-am facut doar cu nota personala si le pastrez pentru mine.
Sa vedem acum : daca ati publicat « mail-ul meu absolut privat », dind dovada de curaj, vehementa … : « revolutionara », publicati acum si mesajul dvs « un mail absolut privat », catre mine ? Ca si cu documentele si scrisoarea deschisa ce-l insoteau ce-l insoteau ?.
***Domnule Cionoiu,
Afirmati ca ati fost surprins de formularea « un mail absolut privat »”, care a insotit unul din mesajele mele catre dvs. Asemenea afirmatie din partea Dvs, un om care mi-a trimis un mail cu exact acelasi titlu, intrece posibilitatile mele de intelegere…
Sa vedem acum : daca ati publicat « mail-ul meu absolut privat », dind dovada de curaj, vehementa … : « revolutionara », publicati acum si mesajul dvs « un mail absolut privat », catre mine ? Ca si cu documentele si scrisoarea deschisa ce-l insoteau ce-l insoteau ?.***
Doamnă Mihacea,
V-aţi enervat pentru că aţi fost prinsă cu ocaua mică şi vă bâlbâiţi.
Există o deosebire esenţială între mail-urile noastre, deşi ambele au acelaşi titlu. Eu am pus la îndoială în mail-ul meu – în mod nejustificat dupa cum s-a dovedit ulterior – onestitatea unei cunoştinţe comune, dumneavostră v-aţi spus părerea faţă de un articol care poate fi citit gratis în internet.
Am publicat părerea dumneavoastră din mail-ul „absolut privat” pentru a dovedi că minţiţi.
Dacă aş publica mail-ul meu „absolut privat” şi mesajul pe care vi l-am trimis ulterior referitor la acest mail s-ar vedea că am pus la îndoială în mod nejustificat onestitatea unui om şi că apoi am regretat acest lucru.
Tocmai am trimis persoanei în cauză mail-ul la care va referiti dar sper că admiteţi că nu se cade să îl public fără acordul său.
Cred că admiteţi de asemenea că situaţia este radical diferită de cea a mail-ului dumneavoastră – ar fi absurd ca dumneavoastră să îi cereţi domnului Nick Sava permisiunea să faceţi aprecieri critice referitoare la un articol publicat de domnia sa în internet.
Vă mulţumesc pentru replici, doamnă Mihacea. Acesta este răspunsul meu:
*** Ceea ce afirmati aici, si toate fragmentele din corespondenta Dvs, adunate la un loc, nu sunt un raspuns la ceea ce de fapt am afirmat : respectiv faptul ca ati incalcat principiul coerentei, cu toate consecintele logice si morale care decurg de aici. Intr-un rastimp atit de scurt, cum de v-ati schimbat opinia ?
– Ginditi-va si dvs : in 12 sept. ac, asa cum se vede chiar dintr-unul din ecourile dvs, v-am trimis Apelul pentru repunerea in drepturi a d-ui P Goma ; uimire mare a fost in cugetul meu vazind ca in aceiasi zi, dvs, un om care isi lasa cititorii sa astepte un raspuns pina le piere si dorinta de a mai sti ce ginditi in chestiunea respectiva, imi raspundeti in aceiasi zi si culmea, pentru a va da acordul !***
Ecoul meu conţine următoarea propoziţie, care în opinia mea este un răspuns foarte clar la întrebarea ***Intr-un rastimp atit de scurt, cum de v-ati schimbat opinia ? ***:
“…am semnat apelul în urma unui impuls subiectiv (solidaritate iraţională cu dumneavoastră şi domnul Valerian Stan)”
Probabil nu vă daţi seama că însăşi afirmaţia dumneavoastră ***uimire mare a fost in cugetul meu vazind ca in aceiasi zi, dvs, un om care isi lasa cititorii sa astepte un raspuns pina le piere si dorinta de a mai sti ce ginditi in chestiunea respectiva, imi raspundeti in aceiasi zi si culmea, pentru a va da acordul!*** este un argument în favoarea veridicităţii răspunsului meu. Din cele scrise de dumneavoastră reiese că îmi las timp pentru a medita temeinic pentru a scrie un răspuns. Cred că admiteţi că această afirmaţie confirmă faptul că sunt un om conştient că trebuie să mediteze profund pentru a nu lua decizii greşite. Faptul că am răspuns practic instantaneu este un argument în favoarea afirmaţiei că adeziunea mea la apel şi acordul pe care mi-lam exprimat în mod implicit faţă de textul acestuia au fost consecinţa unui impuls iraţional.
***Hotarirea, fulgeratoare, tot ca fulgerul si piere : nu tine mai mult de doua zile caci cam din 14, odata cu un anumit raspuns primit de la d-l M. Stanescu legat de titulatura semnaturii si anume aceea de dizident comunist,mail-urile dvs incep sa aduca sistematic obiectiuni textului proaspat semnat. In 18 sept, dupa 6 (sase)zile de la semnarea Apelului am dedus ca hotarirea dvs este deja luata. Rapid, este drept. Dar, nu tot atit de rapida a fost si punerea in fapt a hotaririi luate…V-au trebuit 22 de zile spre a o face publica, desi exista pe site acest loc pentru ecourile la Apel…***
***
Referitor la afirmaţia anterioară se impun câteva precizări a căror veridicitate este confirmată de corespondenţa noastră din perioada 13-18 septembrie:
După ce v-am rugat să transmiteţi domnului Valerian Stan dorinţa mea de a semna apelul mi-aţi trimis în data de 13 septembrie un mail care conţinea următoarea întrebare:
***Scuzati-ma, la Dl Cionoiu, ca semnatura, e corect asa?
Gheorghe Cionoiu, scriitor, Germania***
Răspunsul meu (13 sept.):
“Stimata doamna Mihacea,
Nu din lipsa de modestie, ci pentru a sfida lichelele care si-au pus alaturi de oamenii onesti semnatura pe apelul initiat de domnul Valerian Stan as vrea ca semnatura mea sa mai contina o precizare si sa arate astfel:
Gheorghe Cionoiu, fost dizident anticomunist, scriitor, Germania
Pentru a dovedi ca nu ma declar in mod nemeritat fost dizident anticomunist va voi trimite cel tarziu peste doua zile un material bomba referitor la modul in care este falsificata de catre pretinsi specialisti istoria recenta a Romaniei.
Voi transmite urgent parintelui Boila apelul domnului Valerian Stan si va voi comunica cat de curand daca domnia sa si fratele sau vor dori sa il semneze.”
Răspunsul dumneavoastră (14 sept.):
***Stimate domnule Cionoiu,
Negasindu-l pe d-l Stan, am apelat la d-ul Mircea Stanescu, spre a introduce la semnatura dvs si calitatea de fost dizident anticomunist. Dinsul si-a exprimat regretul pentru ca, citez, « Apelul a plecat deja catre institutii si presa » si in acest caz, « precizarea va aparea doar in revenirile noastre ulterioare ».
Imi pare rau ; daca eram mai inspirata, as fi facut eu insami de la bun inceput aceasta precizare, de cind i-am amintit d-lui Stan de dvs…Va rog sa ma iertati, dar acum nu stiu cum as mai putea sa-mi repar greseala…
In speranta ca imi veti primi scuzele,
Aurora Mihacea. ***
Răspunsul meu (14 sept.):
“Stimata doamna Mihacea,
Ar fi absurd sa ma supar pe dumneavoastra pentru o decizie luata de un tert.
Am postat apelul la „Polemica” insotit de urmatoarele precizari;
„Acest apel a fost initiat de domnul Valerian Stan.
Amanunte despre acest Apel / ca si lista intreaga a semnatarilor gasiti pe site/ul
http://www.asymetria.org/html/modules.php?name=News&file=article&sid=169&mode=&order=0&thold=0 ””
Mail-ul meu (15 sept.):
“Stimata doamna Mihacea,
In opinia mea este vorba despre decizia domnului Mircea Stanescu de a refuza sa faca modificarea respectiva pe pagina web pe care a fost lansat apelul si pe care poate fi vizionata lista cu semnaturile: http://www.asymetria.org/html/modules.php?name=News&file=article&sid=169&mode=&order=0&thold=0
In dumneavoastra am incredere deplina si am semat apelul doar pentru ca a venit de la dumneavoastra. Tin insa sa precizez ca l-am semat cu retinere pentru ca desi sunt de acord cu ideea pricipala pe care o transmite – imperativul repunerii in drepturi a lui Paul – am mari rezerve asupra fragmentului introductiv care este scris intr-o limba de lemn desavarsita:
„Ultimele luni ale anului 2006 au fost perioada in care reprezentantii celor mai importante institutii ale statului, societatea civila, presa, partidele, numerosi oameni politici si intelectuali s-au declarat mai hotarati ca oricand dupa 1989 sa se desparta de propriul trecut comunist. Stau marturie in acest sens numeroasele declaratii si atitudini publice, pasii facuti spre deconspirarea Securitatii, infiintarea celor doua Comisii pentru cercetarea totalitarismului comunist ori cele cateva initiative legislative pertinente.”
In opinia mea „infiintarea celor doua Comisii pentru cercetarea totalitarismului comunist” este un ultim act in farsa sinistra a tranzitiei. Despre Tismaneanu avem aceeasi parere si imi place sa cred ca si dumneavoastra considerati un scandal faptul ca din comisia Tismaneanu fac parte doi fosti informatori ai Securitatii – Mitropolitul Nicolaie si scriitorul Sorin Antohi.*
Pagina web care gazduieste apelul apartine domnului Dan Culcer – domnia sa este unul dintre apropiatii domnului Valerian Stan si coautor al apelului. Citind cateva texte de pe aceasta pagina web am constatat ca unul dintre colaboratorii domnului Dan Culcer – domnul Nick Sava (editor al revistei ”Atheneum”, Canada) – este de parere ca domnul Sorin Antohi este foarte potrivit pentru a face parte din comisia Tismaneanu – http://www.asymetria.org/html/modules.php?name=News&file=article&sid=172 (merita sa cititi articolul aferent link-ului anterior pentru ca un rationament mai absurd este greu de imaginat).
Lectura articolului domnului Nick Sava m-a determinat sa revin asupra promisiunii de a-i transmite parintelui Boila apelul impreuna cu rugamintea de a il semna si domnia sa.
*Foarte curand va voi trimite materialul anuntat intr-un mail precedent, material prin care voi demonstra ca si istoricul Marius Oprea este un escroc.”
Fragment dintr-un mail al meu din 18 sept.:
“…Convingerea mea ferma este textul apelului contine un cal troian. Societatii romanesti i se propune sa accepte un sacrificiu de pion sau – cu alte cuvinte – o statuie a inteleptului in locul invataturii acestuia (presupun ca va este cunoscuta drama „Zamolxe” scrisa de Blaga)…
…sunt convins ca atat presedintele, clasa politica cat si o buna parte a formatorilor de opinie vor semna apelul si vor da o lovitura de imagine – nu stiu daca ati observat ca Mircea Mihaies l-a semat deja. Aceasta le va spori credibilitatea si va abate atentia de la faptul ca autorii loviturii de stat din decembrie 1989 si intelectualii care i-au slujit in trecut si ii slujesc si in prezent formeaza elita democratica in Romania de azi.
Cel mai grav este faptul ca fostii calai si slugile lor si-au propus sa intre in istorie ca judecatori ai comunismului.
Repunerea in drepturi a lui Paul Goma este un gest simbolic pe care Romania trebuie sa il faca. Cetatenii constienti trebuie insa sa priveasca foarte circumspecti introducea apelului care, repet, este scrisa intr-o limba de lemn desavarsita fiind construita pe calapodul binecunoscut „Pasnicul nostru popor sub conducerea inteleapta a partidului si a secretarului general face un apel la marile puteri sa reduca cheltuielile miltare. Pentru a da lumii un exemplu Romania a decis reducera cu 15% a acestor chetuieli.”
Introducera respectiva nu contine doar fraza in care se face referire la declaratia de intentie: „Ultimele luni ale anului 2006 au fost perioada in care reprezentantii celor mai importante institutii ale statului, societatea civila, presa, partidele, numerosi oameni politici si intelectuali s-au declarat mai hotarati ca oricand dupa 1989 sa se desparta de propriul trecut comunist.”
Introducerea contine si fraza in care se face referire la realizarile concrete aflate in consonanta cu declaratia de intentie: „Stau marturie in acest sens numeroasele declaratii si atitudini publice, pasii facuti spre deconspirarea Securitatii, infiintarea celor doua Comisii pentru cercetarea totalitarismului comunist ori cele cateva initiative legislative pertinente.”
In consecinta afirm ca trebuie denuntat public faptul ca cele dua comisii nu ii reprezinta pe cetatenii romani onesti care au semnat apelul.
…voi mediatiza pe cat imi va sta in puteri o replica la apelul pentru repunerea in drepturi a lui Paul Goma.””
Un mail ulterior expediat de mine tot în 18 sept.:
“Stimata doamna Mihacea,
Ma bucur sa pot fi solidar cu un om onest intr-o chestiune in care acesta declara ca sustine o pozitie similara cu a mea. Nu pot insa accepta sa fiu solidar cu lichele. Repet – consider ca Goma trebuie sa reprimeasca cetatenia si de aceea am semnat apelul. Nu intentionez catusi de putin sa imi retrag semnatura – vreau doar sa subliniez ca semnatarii apelului care sustin totodata public justetea desemnarii lui Tismaneanu ca sef si a celor doi fosti informatori ai Securitatii (Mitropolitul Nicolaie si Sorin Antohi) ca membri intr-una din comisiile care judeca comunismul sunt niste nemernici.
Astept cu interes parea dumneavoastra fata de scrisoarea deschisa adresata lui Marius Oprea.”
PPECIZĂRI:
Este evident că mesajul: ***« Apelul a plecat deja catre institutii si presa » si in acest caz, « precizarea va aparea doar in revenirile noastre ulterioare » nu m-a determinat să îmi revizuiesc atitudinea adoptată iniţial faţă de apel.
Deşi eram convins că modificarea solicitată de mine ar fi putut fi operată cu un minim efort pe pagina web care conţine apelul şi lista de semnături, chiar dacă ***« Apelul a plecat deja catre institutii si presa » ***, nu am protestat imediat pentru că acestă modificare nu a fost operată.
Am protestat abia a doua zi,, după ce am citit articolul domnului Nick Sava şi am constatat că acesta este un apropiat al domnului Dan Culcer, una din persoanele care a conceput apelul si omul pe a cărui pagină web erau găzduite apelul şi lista de semnături. Abia după ce am citit articolul domnului Sava am luat decizia de a nu mai contribui la mediatizarea apelului şi v-am informat că am avut de la prima citire rezerve faţă de textul acestuia.
În data de 17 septembrie pe pagina web a domnului Dan Culcer a fost introdusă pe lista de adeziuni la apel în dreptul numelui meu menţiunea “fost dizident anticomunist”. Nu ştiu dacă vă este cunoscut acest fapt, dar în internet există dovada că modificarea respectivă a fost operată : http://www.google.de/search?hl=de&q=dan+culcer+gheorghe+cionoiu&meta= .
În consecinţă consider că ipoteza conform căreia aş fi devenit adversar al apelului din vanitate, pentru că mi s-a refuzat menţionarea pe listă de semnmături a titlului autoacordat de “fost dizident anticomunist” este cam ridicolă.
În data de 18 septembrie mă aflam într-o dilemă – pe de o parte ajunsesem la concluzia că se impune să cotest public apelul, pe de altă parte nu doream să renunţ la solidarizarera cu dumneavoastră şi domnul Valerian Stan în chestiunea cetăţeniei pe care consideram că trebuie să o reprimească Goma.
Timp de două săptămâni am aşteptat să vă convingeţi că apelul este o farsă.
În momentul în care mi-aţi trimis mail-ul ***absolut privat*** prin intermediul căruia m-aţi informat că refuzaţi categoric să atacaţi articolul domnului Nick Sava am înţeles că avem viziuni complet diferite asupra problemei Goma şi am publicat ecoul în care mi-am expus părerea faţă de apel, ecou care a generat această polemică.
– 1. Ceea ce afirmati aici, si toate fragmentele din corespondenta Dvs, nu sunt un raspuns la ceea ce de fapt am afirmat : respectiv faptul ca ati incalcat principiul coerentei, cu toate consecintele logice si morale care decurg de aici. Intr-un rastimp atit de scurt, cum de v-ati schimbat opinia ? Textul Apelului a fost acelasi. Nu se punea problema, ca la mine, de a interpreta atitudinea intelectualilor din Grupul de la Paltinis, din timpul comunismului, lucru cu atit mai dificil cu cit atitudinea respectiva este situata la oarecare distanta in timp, iar Paltinisenii isi folosesc cultura drept camuflaj al acelei atitudini…In plus, vechea mea opinie era, daca vreti, ultima ramasita a mitului / mirajului exercitat de acest grup de intelectuali asupra mea.
– 2. Spuneti ca textul Apelului, are fraze concepute in « limba de lemn » ? Sa ma iertati, dar vad ca dvs excelati in limba vie a « epistolelor de epistole », regret ca ma repet, dar constat ca dupa moda vie a « baietilor de baieti », dvs ati inaugurat o alta, a epistolelor de epistole, alcatuite dintr-un colaj de fragmente din corespondenta dvs catre mine, asa ca…ma conformez si voi proceda la fel, silita fiind de gestul dvs.
TURNESOLUL
.. Stimate Domnule Cionoiu, =Fri, 15 Sep 2006 06:35:51 -0700 (PDT
« …..nicaieri in Apel nu se exprima acordul cu componenta comisiilor respective ci doar cu procesul demarat de autoritati de rupere de trecut. Textul Apelului chiar spune ca institutiile, societatea civila, intelectualii, etc, «s-au declarat » hotarite sa o rupa cu trecutul. Citez » …institutii ale statului, societatea civila, presa, partidele, numerosi oameni politici si intelectuali s-au declarat mai hotarati ca oricand dupa 1989 sa se desparta de propriul trecut comunist ».
Ca au declarat asta si ca sunt hotarite sa o faca stau « marturie » : declaratiile, atitudinile publice, deconspirarile si in final cele doua comisii. Asadar, au declarat si au vrut sa demonstreze ca au si demarat procesul de desprindere de trecut.
Dar noi stim bine ca una este ce declari si alta ceea ce faci. Obiectii s-au ridicat, si Dvs deja aveti unele pe care le veti publica…
Cum ne dam seama ca sunt sinceri in declaratiile lor ?
Le aplicam turnesolul…
Daca vor sa ne convinga ca acest proces este unul autentic si nu doar o forma fara fond, trebuie sa ii redea acestui om cetatenia. Acest Apel e ca o proba turnesol .
Eu gindesc asa : este poate singurul care a rezistat luptind cu adevarat, pina la capat, este poate singurul care ne sterge rusinea pe care o simtim acum vazind ca pina si vedetele lumii intelectuale, turnau. Este singurul care ne face sa sa putem tine fruntea sus, ca romani. Nu este drept sa facem si noi, cei care ne mindrim cu pretul vietii sale framintate, sa facem ceva ca sa isi primeasca inapoi cetatenia ? Daca el a facut atit de mult pentru noi, nu putem face si noi, macar atit, sa incercam sa ii redam cetatenia, de vreme ce isi iubeste cu atita patima tara ?
Eu nu privesc acest Apel decit ca pe un act de reparatie, de dreptate, la care…tot ce e roman ar fi dator. »
,
BLAZONUL SI O GHICITOARE
In evul mediu, dar nu numai, Blazonul insemna enorm. Cei ce avea un blazon se mindreau cu el, mergeau in lupta cu blazonul dupa ei, se straduiau sa-l onoreze prin fapte de vitejie, cei ce nu aveau, se straduiau sa obtina, ca asta incepuse sa fie posibil spre sfirsitul evului amintit, macar prin alianta unul.
Astazi, sunt oameni care au o gramada de titluri , dar parca nici unul nu este atit de anorant ca acela de « dizident anticomunist », respectiv, omul care a avut curaj. Nu au multi. Cei mai multi il mimeaza. Da…Nimic nu este mai tentant decit acest titlu. Cum si unde se obtine acest titlu, nu stiu exact. De fapt, este unul care se acorda cred spontan, prin recunosterea de catre ceilalti a calitatii de dizident a cuiva ale carui fapte de dizidenta anticomunista, sunt recunoscute.
Dincolo de aceste reflectii ale mele despre Blazoanele vechi si noi, va propun spre lectura un colaj din mail-urile mele si va las sa reflectati, urmarind si datarea mesajelor mele catre d-l Cionoiu, si poate ca veti putea intelege mai multe ( nu vreau sa va influentez, nu impun concluziile la care eu am ajuns in particular), referitor la motivul care a determinat o atare schimbare de pozitie a d-ui Cionoiu, fata de Apelul pe care tocmai il semnase.
Domnule Mircea Stanescu, Wed, 13 Sep 2006 18:39:24 -0700 (PDT
“ Apelez la Dvs, pentru ca din cite stiu, pe d-ul Stan este greu sa il gasesc acum. Va rog, daca se mai poate, introduceti la semnatura d-ui Gheorghe Cionoiu (scriitor, Germania) si calitatea sa de fost dizident anticomunist, pe care eu am uitat sa o mentionez d-ui Stan. D-ul Gheorghe Cionoiu si-a manifestat aceasta dorinta…daca bineinteles mai este posibil sa mai introduceti si aceasta precizare. »
Stimate domnule Cionoiu, Thu, 14 Sep 2006 07:46:44 -0700 (PDT)
« Negasindu-l pe d-l Stan, am apelat la d-ul Mircea Stanescu, spre a introduce la semnatura dvs si calitatea de fost dizident anticomunist. Dinsul si-a exprimat regretul pentru ca, citez, « Apelul a plecat deja catre institutii si presa » si in acest caz, « precizarea va aparea doar in revenirile noastre ulterioare ».
Imi pare rau ; daca eram mai inspirata, as fi facut eu insami de la bun inceput aceasta precizare ».
Stimate domnule Cionoiu, Thu, 14 Sep 2006 15:41:45 -0700 (PDT
« Nu este vorba de o decizie ci doar de faptul ca precizarea mea privind semnatura dvs, am transmis-o prea tirziu la d-ul Mircea Stanescu – in ziua in care mi-ati facut-o, pe 13 parca, dar, dupa ce Apelul plecase la institutii si presa. Va rog sa ma credeti ca nu a fost in intentia sa sa nu faca precizarea respectiva- va dati seama ca este in interesul sustinatorilor acestui Apel sa aiba semnaturi innobilate de calitatea de fost dizident, asa cum este cazul Dvs. D-ui Mircea Stanescu i-a parut sincer rau ca deja trimisese Apelul si nu mai putea face adaugirea calitatii de fost dizident anticomunist.
Deci…intr-adevar nu a fost vorba de o decizie, daca as fi fost mai atenta si faceam eu insami din timp precizarea , totul era OK.
Va multumesc pentru ca ati acceptat propunerea sa postati Apelul,
Cu stima,
Aurora Mihacea
PROCEDURA ONORANTA:
I Iata ce am raspuns eu d-lui Cionoiu vazind ca acum obiectiunile sale sunt hotarite Cititorul poate constata ca i-am spus direct sa isi spuna onest nemultumirile. L-a oprit cineva sa o faca?
Se pare ca, pentru D-l Cionoiu, a fost mult mai tentanta moda « epistolei de epistole ». De ce ? Aici iarasi va las sa raspundeti singuri.
Mon, 18 Sep 2006 08:13:02 -0700 (PDT)
Stimate Domnule Cionoiu,
«….. anterior, v-am trimis un mesaj cu adresa D-nei Flori Stanescu; eu va recomand, sa trimiteti materialele dinsei direct, spunindu-i exact ce credeti despre textul Apelului…si spunindu-i si ce veti scrie daca v-ati hotarit…asa este corect, mai ales ca sunteti unul dintre semnatari – si inca un semnatar valoros prin calitatea de fost dizident anticomunist. Intotdeauna mi-am explicat stilul Dvs ferm prin curajul si taria implicate in acest trecut anticomunist, iata, acum este momentul sa ii cereti la fel de ferm si curajos d-nei Stanescu sa va raspunda la gravele intrebari pe care le faceti cunoscute aici.
Eu, daca as fi in locul Dumneavoastra, asa as face, iar dinsa, va fi obligata sa va raspunda. »
Domnul Cionoiu, a refuzat aceasta cale directa, a dialogului, fata in fata. De ce ?
A refuzat si sa isi trimita semnatura direct, a dorit sa faca acest lucru tot prin mine. De ce ?
Pai daca nu ar fi apelat la mine, si si-ar fi expus parerea direct d-lui M Stanescu .ar mai avea dinsul unde sa faca pe viteazul deoarece uite, d-na Mihacea are marea vina de a fi uitat ceva, dar si mai marea vina de a fi scris un eseu destul de bunisor pe o tema de care d-l Gh Cionoiu este pasionat…. ? Unde ar mai avea prilejul domnia sa sa isi desfasoare talentele de anchetator ?
O INTREBARE LA CARE NU ATI RASPUNS
– Ceea ce afirmati aici, si toate fragmentele din corespondenta Dvs, adunate la un loc, nu sunt un raspuns la ceea ce de fapt am afirmat : respectiv faptul ca ati incalcat principiul coerentei, cu toate consecintele logice si morale care decurg de aici. Intr-un rastimp atit de scurt, cum de v-ati schimbat opinia ?
– Ginditi-va si dvs : in 12 sept. ac, asa cum se vede chiar dintr-unul din ecourile dvs, v-am trimis Apelul pentru repunerea in drepturi a d-ui P Goma ; uimire mare a fost in cugetul meu vazind ca in aceiasi zi, dvs, un om care isi lasa cititorii sa astepte un raspuns pina le piere si dorinta de a mai sti ce ginditi in chestiunea respectiva, imi raspundeti in aceiasi zi si culmea, pentru a va da acordul ! Hotarirea, fulgeratoare, tot ca fulgerul si piere : nu tine mai mult de doua zile caci cam din 14, odata cu un anumit raspuns primit de la d-l M. Stanescu legat de titulatura semnaturii si anume aceea de dizident comunist,mail-urile dvs incep sa aduca sistematic obiectiuni textului proaspat semnat. In 18 sept, dupa 6 (sase)zile de la semnarea Apelului am dedus ca hotarirea dvs este deja luata. Rapid, este drept.
– Dar, nu tot atit de rapida a fost si punerea in fapt a hotaririi luate…V-au trebuit 22 de zile spre a o face publica, desi exista pe site acest loc pentru ecourile la Apel, iar textul Apelului este un document cu o semnatura ce a mers in diferite institutii , este vorba de oameni pe care v-ati straduit sa ii incurcati in mod deliberat.. Nu mi se pare nici demn, nici onorant modul in care ati procedat.
COMPARATIA ESTE DEPLASATA
Textul Apelului a fost acelasi. Nu se punea problema la dvs, asa cum s-a pus la mine, de a interpreta atitudinea intelectualilor din Grupul de la Paltinis, din timpul comunismului, lucru cu atit mai dificil cu cit atitudinea respectivilor intelectuali este situata la oarecare distanta in timp, iar Paltinisenii isi folosesc cultura drept camuflaj al atitudinii lor prezente si trecute…Era vorba in cazul dvs, d-le Cionoiu, de a citi un text de mai putin de o pagina, in care se stia din capul locului despre cine este vorba si ce se revendica. . Fiti deci serios , nu era vreo filosofie compilcata ca sa ne spuneti noua ca in fiecare zi, din 12 si pina in 15 ati mai decriptat reun concept si abia din 15 sept. ati inteles textul la care v-ati dat acodul.! !
MISTERIOSUL FACTOR EXTRA- TEXTUAL
In concluzie mie mi se pare ca ceea ce v-a facut sa va modificati opinia, a fost un factor din afara textului tocmai semnat.. Un factor care a intervenit pe data de 14….Este opinia mea si notati d-le Cionoiu, eu nu va oblig sa o preia cineva, ci doar o expun., dvs fiind liber sa comentati cit vreti.
2. Spuneti ca textul Apelului, are fraze concepute in « limba de lemn » ? Sa ma iertati, dar vad ca dvs excelati in limba vie a unor ecouri specifice dvs prin placerea de a lovi, ca si in neobisnuita metoda a« epistolelor de epistole »; regret ca ma repet, dar constat ca dupa moda sprintara a « baietilor de baieti », moda tot mai raspindita la noi, dvs ati inaugurat o alta, a epistolelor de epistole, alcatuite dintr-un colaj de fragmente din corespondenta dvs catre mine, asa ca…ma conformez si voi proceda la fel, silita fiind de gestul dvs., altfel cititorii vor cunoaste doar ceea ceea ce dvs doriti sa cunoasca. Cum s-ar spune , sunt nevoita sa reechilibrez balanta.
Scriu acest mesaj scurt doar pentru c-am fost trimis aici de pe forum.
Si va zic asa: bre, pai vad c-avetzi timp BERECHET, bre, fericitzilor!
Domnule Nea Marin,
Nu ştiu dacă aţi avut curiozitatea şi răbdarea să citiţi până la capăt polemica conţinută în ecourile anterioare ecoului dumneavoastră.
Dacă nu aţi citit-o, vă rog să citiţi un articol foarte scurt – „Polemica polemicii”. Poate lectura acestuia vă va motiva să reveniţi şi să citiţi polemica pe care o ironizaţi oarecum în mod justificat dar care are tâlcul ei.
Dacă aţi citit polemica conţinută în ecourile anterioare ecoului dumneavoastră vă invit să răspundeţi la întrebarea formulată în „Polemica polemicii”.
În cadrul unei serii de mail-uri publicate în cadrul news-group-ului VIRTUALREAL (care îi reuneşte pe editorii şi colaboratorii săptămânalului electronic „ACUM”) doamna Mihacea a emis pretentia ca articolul domniei sale intitulat „Despre erorile de raţionare ale lui Gheorghe Cionoiu în „cazul” Goma” să fie publicat ca articol de sine stător în cadrul subrubricii „Polemica” în caseta de maximă audienţă a „ACUM”.
Răspunsul meu final – în calitate de editor al „Polemicii” – publicat în VIRTUALREAL a fost următorul:
„Atunci cand am propus publicarea respectivului articol in cadrul altei rubrici decat cele de care raspund eu am avut in vedere faptul ca doamna Mihacea mi-a reprosat anterior in mod explicit prin mail-ul intitulat „PUTERE DE INSECTA” ca as incerca sa exploatez in interes propriu scrierile domniei sale si faptul ca articolul insusi se incheie cu urmatoarea precizare: ***Am conceput acest material din datorie faţă de mine si de cititorii mei; deoarece nu si-a cerut scuze, pentru gestul sau tipic securistic (ante 89!), nu voi dialoga cu editorul Polemicii.***
Daca doamna Mihacea a afirmat ca editorul unei anumite rubrici incearca sa-si traga seva pentru propriile comentarii din scrierile domniei sale si daca afirma explicit in cadrul unui articol propus pentru publicare ca refuza dialogul cu editorul respectivei rubricii cred ca este normal ca articolul sa apara in cadrul unei rubrici pastorite de un tert. Precizez insa ca nu am nimic impotriva publicarii respectivului articol exact in forma initiala in cadrul „Polemicii” dar ca din respect fata de cititori nu il pot valida decat daca adaug cel putin prima fraza din precizarea formulata in mail-ul meu anterior:
„Editorului acestei rubrici considera ca acest articol ar fi trebuit publicat ca ecou in cadrul polemicii generate de articolul „Apel pentru repunerea lui Paul Goma si a familiei sale în drepturile de cetateni români”, intrucat in opinia sa cititorul poate aprecia corect situatia doar in contextul schimbului anterior de replici desfasurat in cadrul respectiv.”
Precizez totodata ca primul ecou pe care il voi scrie daca doamna Mihacea va propune spre publicare aricolul in forma initiala va contine a doua parte a precizarii formulate in cadrul mail-ului meu anterior:
„Consider regretabil faptul ca doamna Mihacea a refuzat categoric publicarea acestui articol in cadrul polemicii generate de articolul „Apel pentru repunerea lui Paul Goma si a familiei sale în drepturile de cetateni români” si precizez ca am dat curs cerintei abuzive a autoarei de a publica acest text ca articol de sine statator doar pentru ca cititorul sa nu fie privat de posibilitatea de a urmari o polemica interesanta.”
Daca doamna Mihacea doreste sa publice articolul in aceste conditii o invit sa il posteze cat mai curand – il voi valida imediat.
PS. Doamna Mihacea ar trebui sa inteleaga ca nu poate pretinde sa nu public comentarii incomode la scrierile domniei sale publicate in cadrul „Polemicii” atata timp cat voi fi editor al acestei subrubrici. Sper de asemenea ca isi va da seama ca se va face de ras daca va propune spre publicare pentru „Polemica” un articol care se incheie cu o afirmatie demna de repertoriul unei domnisoare de pension:
***nu voi dialoga cu editorul Polemicii***.”
Ulterior doamna Mihacea a anunţat în VIRTUALREAL că nu poate aceepta condiţiile mele şi că articolul „Despre erorile de raţionare ale lui Gheorghe Cionoiu în „cazul” Goma” a fost publicat în „New York Magazin” – numărul din 8 noiembrie 2006, rubrica „Poşta redacţiei”.
Precizez că nu mă deranjează câtuşi de puţin faptul că doamna Mihacea a decis publicarea articolului respectiv în altă revistă. Afirm însă că faptul că domnia sa refuză publicarea sa şi în cadrul acestei polemici dovedeşte laşitate şi dispreţ faţă de cititori.
PS Repet două întrebări la care doamna Mihacea nu a răspuns încă:
1. “In cadrul unei polemici publice X minte pentru a-l ridiculiza pe Y.
Pentru a se apara si a dovedi ca X minte cu seninatate Y citeaza un fragment dintr-un mail cu mentiunea „absolut privat” primit de la X o afirmatie care constituie dovada faptului ca X a mintit cu seninatate in cadrul replicii anterioare.
Cine a incalcat regulile unei polemici civilizate:
– X, care a mintit
– Y, care a citat dintr-un mail cu mentiunea „absolut privat” primit de la X pentru a dovedi ca acesta a mintit
– atat X cat si Y.”
2. “Paul Goma şi-a permis recent sa citeze într-un articol dintr-o scrisoare privată primită de la domnul Tismăneanu. Trebuie considerat şi Paul Goma infractor (exponent al unui mod securistic de a acţiona) sau el beneficiază de un statut special în virtutea faptului că este recunoscut ca dizident autentic?”