Aţi fost vreodată duminica seara în piaţă?
Poate că unii dintre dumneavoastră cred că e goală, că nu este nimic şi… nu are rost să vă mai osteniţi pentru a merge la cumpărături.
Ei bine, nu este chiar aşa!
Cum intri în piaţă, prima privelişte care ţi se arată, este de linişte. M-am „plimbat” puţin printre tarabe şi am putut vedea că unele erau acoperite cu prelate mari, vechi şi unsuroase, iar unii dintre vânzători se uitau la mine, invitându-mă să le cumpăr marfa.
M-am uitat în ochii lor, erau obosiţi şi plictisiţi. Ceva mai departe, pe o altă tarabă erau strânşi câţiva bărbaţi ce se recreau jucând o carte. Femeile se uitau la ei sau chiar completau integrame, iar o mică parte din ei se ocupau de legumele ce le aveau pe mese, pregătindu-se de un somn bun, în sacii de dormit sau chiar pe cimentul rece de acolo.
„Viaţă de pieţar! Nu ştiu de ce mai stau aici şi duminica, deoarece singurele care mai vindem ceva, suntem noi, florăresele, în rest.., nu merită să vinzi o legătură de pătrunjel. Consumi mai mult decât faci.., dar ce să-i faci?”, strigă o doamnă ce ambala un buchet de flori.
Duminică seara! Plec spre casă, cu ceva cumpărături în sacoşă, lăsând în urma mea liniştea şi cei trei bărbaţi ce se amuzau că au fost băgaţi în seamă de presă, duminica seara!
După 20 de ani, am revizitat Bucureştiul. Prietenii m-au rugat să le aduc nişte brînză de burduf şi leuştean.
Am intrat în Piaţa Dorobanţi; apoi în micul complex Bitolia; am rămas impresionat de curăţenie şi aspectul plăcut al tarabelor, al expunerii mărfurilor şi al serviciului. Preţurile erau la nivel occidenatal aşa că nu m-am mirat văzînd cumpărători cumpăniţi. Întorcîndu-mă la prieteni să-mi fac bagajele pentru zborul de întoarcere, am fost apostrofat „bine, băi, n-ai putut să ne spui; ai ales una din cele mai scumpe pieţi”. Le-am replicat că turist fiind, timpul meu e mai preţios.
Interesanta experienta…!
Asa se intampla…, stii, de multe ori, chiar daca piata nu este scumpa, daca te vad strain, pretul creste sub ochii tai… 🙂