DE-AL DRACU’
(lui Mircea Dinescu)
Dezmint carevasăzică, pielea-mi, că ar fi de tigru,
Sau c-am pus cumva la cale să dea buzna,-n toamnă, frigul…
Cineva-şi ascute gheara, şi nu spune… (Curios,
Mai citeşte şi ziarul pe spatele meu frumos!)
Cât încă bolboroseşte roşul putrezit în vin
Voi rămâne sclav cu ochiul (puterile mai mă ţin !)
Şi-o s-arunc cu vorba-n frunze, până cad de-a berbeleacu’,
Voi fi contra, numai contra, uite-aşa, de-al dracu’ !
Aş mai scrie, ca pe vremuri, de amor, o poezie
Cum că-s încă tânăr, Doamnă !… dar n-am timp, fir-ar să fie!