Minele subterane, sunt pe cale de a fi desfiintate, nu pentru ca ar fi inutile, ci pur si simplu pentru ca politicienii incapabili sa construiasca un minerit la nivelul mileniului III, cad secerati de revoltele cetatenilor marginalizati in cea mai neagra viata. Cum politicieni de renume si-au pierdut functiile si credibilitatea in urma mineriadelor, a aparut ideea desfiintarii acestora din varii motive.
Dar oricit de mult ar dori politicienii sa desfiinteze mineritul, nu vor reusi.
Mineri sunt practic in toate domeniile si la fel ca in extragerea carbunilor, sunt extrem de nocivi pentru politicienii nostrii. Minerii culturii vor fi subiectul acestui material, ei fiind acea parte a societatii, pentru care comunismul a creat cenzura, iar de la revolutie incoace statul finanteaza zeci de programe de minimalizare.
Cine sunt minerii creatiei?
Toti cei ce simt ca se pot implica in mod creator in arte, stiinte, tehnica!
Altfel spus, fiecare dintre noi am trait nu o data clipa cind am dorit sa devenim pasionati ai creatiei, ai sensibilitatii si spiritualitatii. Atita vreme cit pasiunile noastre nu au deranjat pe nimeni din lumea specialistilor bugetari, totul a fost bine. In aceasta faza a sensibilitatii noastre suntem cei mai eficace iubitori de arte, stiinte si tehnica, colectionari si adulatori ai personalitatilor pe care specialistii bugetari se zbat sa ni le ofere ca fiind maximale valoric.
Marea problema a mineriadelor creatorilor incepe in momentul cind din consumator de cultura devii creator. Este momentul cind se dau jos mastile de pe fetele asa zisilor specialisti bugetari. De-o-data, devii inamicul lor public. Ti se spune atit in fata, cit si in mediul pe care il fregventezi, ca nu esti decit o nulitate. Incepi sa fii ocolit, sa fii eliminat. Ti se spune ca pentru a deveni ceea ce vrei sa fii, va trebui sa indeplinesti “n” conditii legate de studii, manifestari culturale…
Daca te ambitionezi si indeplinesti toate conditiile cerute afirmarii, constati ca noi si noi piedici se ridica din ceata: relatiile cu criticii recunoscuti, cu sefii uniunilor de creatie, cum reusesti sa multumesti material, si nu numai, pe cutare sau cutare mahar…
Constati ca daca platesti noua ta pozitie, te descoperi, te autodeclari un nimic. Caci ce pret se poate da de colegi pe o artista, pentru care seful are o anumita preferinta?
Cel mai dificil de trecut, in lumea creatiei, sunt grupurile autodeclarate supervizoare: Institutul Cultural R., Uniunile Artistice, Academiile… Poti realiza cele mai minunate creatii ale universului, ei vor considera din start ca fiind un nimeni, nu poti realiza decit nimicuri. Acest fenomen se intimpla datorita statutelor lor de functionare, care specifica clar ca Uniunile, Academiile… sunt create sa sprijine membrii lor. De sprijinul fata de creatia natiei nici o vorba. Cu alte cuvinte, natia finanteaza grupuri cu caracter exclusivist, ca si cum ar finanta politici exclusiviste, arogante, ce isi autodeclara dreptul de maxima valoare in varii domenii.
Stim cu totii ca astfel de atitudini in politica, au dus la adevarate razboaie nationale si mondiale. Practicile nocive se pastreaza inca in cadrul acestor institutii. Ele au rolul de a sprijini o anumita elita bugetara, relationara.
Scopul infiintarii acestor institutii, este acela de a cenzura miscarea creativitatii. Cum altfel am privi atitudinea favorabila a acestor institutii doar pentru o anumita parte a creatorilor? In plus poate fi pus lesne in evidenta in activitatea lor un imens efort de subminare a oricarei tendinte de creatie independenta, neaservita scopurilor lor ascunse.
Practic, in Romania zilelor noastre, in urma infiintarii serviciului de cenzura ceausist, suntem supusi permanent unui program de purificare intelectuala. Revolutia a adus desfiintarea cenzurii, nu si ai cenzuratorilor, care, recunoscuti ca mari personalitati ale natiei, conduc si se implica activ in viata amintitelor institutii.
In aceste conditii, cetateanul de rind, de buna credinta si neaservit miscarii ascunse, cade prada durerii de a se vedea eliminat din orice mediu de manifestare creatoare: nu poate participa la expozitiile oficiale ale natiei, nu poate patrunde la inima criticii de specialitate, daca este scriitor, nu poate participa la marile saloane de inventii, daca nu este impins in fata de politicienii zilei. Altfel spus, recunoasterea meritelor proprii devine un basm eliminat cu brio cu ajutorul bugetului. Fara sa stie, acesti nenorociti devin minerii creatiei! Civilizatia romaneasca, inca sub influente ceausiste, ii sugruma din fasa. Zvonerii oficiali le minimalizeaza viata si valoarea.
In cincizeci de ani de viata, am intilnit multi mineri ai creatiei. Unii dintre ei aveau recomandari din partea multor specialisti din strainatate, chiar premianti Nobel. Acesti mineri erau in fapt medici, ingineri, cercetatori, muncitori, studenti, tarani… Nici un motiv sa fie distrusi de un sistem de cenzura aberant. Cu toate acestea au fost ingropati in uitare, opera lor fiind data la cosul ignorantei, sau vinduta pe te miri ce, in ascuns de cenzori.
Cui serveste in fapt fenomenul supravegherii creatiei natiei?
Initial cenzura a fost impusa de comunism, ca arma de tinere in miini a friielor gindurilor poporului. Acesta trebuia sa gindeasca doar pozitiv fata de societatea ideala. Creatia a fost data pe miinile securitatii, ca atare, indivizi aserviti au primit misiunea de a dirija politic creatia. Acestia au preluat sau infiintat Uniunile de creatie, Institutiile culturale… Nimic nu aparea pe piata, fara sa fie verificat cu creionul rosu. Securitatea a imaginat si realizat, ceea ce doar mintea lui Stalin si a lui Hitler a mai putut gindi.
Astfel se face ca Romania a incaput pe miinile unor feroci cenzori, scoliti in securitate si scoli speciale (cum ar fi ziaristica…) Din nefericire pentru noi, aceeasi oameni detin inca puterile in toate aceste institutii. Te lovesti de vechile lor mentalitati la orice pas. In timp ce romanul a reusit sa isi cistige dreptul la miscare in lume, se afla inca cenzurat la nivelul propriei creatii si posibilitati de manifestare libera.
Securitatea nu a murit, cel putin in creatie. Cum poti elimina din viata culturala romaneasca atita pleava, ce a distrus vietile a mii de romani, doar pentru ca gindeau diferit?
Asadar sa nu ne miram de tragediile vietilor minerilor creatiei intilniti in cursul vietii. Fara sa vreti, platind impozit, si ignorind fenomenul cenzurii actuale, sunteti la fel de vinovati fata de acesti nenorociti, ca si cei platiti in institutiile statului, aparent sa ii sprijine, in fapt sa ii ingroape in uitare.
Cum poate fi oprit fenomenul cenzurii securiste in creatie?
– Recunoasterea si punerea in practica a drepturilor de creatie si manifestare oficiala (dreptul oricarui creator de a participa la marile manifestari culturale si expozitii locale si nationale, nu doar cei apartinind institutiilor exclusiviste ca in prezent);
– Eliminarea practicilor de minimalizare a creatiei si vietii creatorilor prin mijloace de cenzura prin optica sociala (denigrarea in mod vadit a creatorilor neaserviti uniunilor…);
– Deschiderea catre creatia libera si creatorii independenti, a Institutului Cultural Roman, Muzeelor… (a tuturor institutiilor bugetare de profil);
– Repunerea in drepturi a creatorilor distrusi de sistemul de cenzura;
– Introducerea unei concurente reale in cultura, deschisa tuturor;
– Eliminarea zeciuelii salariilor sefilor culturali, de catre partidele ce au propus inaintarea lor in functie…
– Eliminarea practicii artei de partid, practicata de politicieni;
– Crearea unui moment de cerere de iertare de catre fostii (actualii fosti) activisti culturali, fata de creatorii distrusi si cultura romaneasca tinuta sub cenzura.
1. Este inevitabil ca lucrurile sa functioneze asa cum le prezentati Dvs, cat timp exista arbitri-jucatori. De ce este intretinuta o astfel de situatie? Divide et impera! Ca sa nu mai vorbim ca arbitrul-jucator, puternic in fata jucatorilor simpli, este permanent vulnerabil in relatia cu autoritatea care ii faciliteaza pastrarea pozitiei avantajoase si in consecinta mai inclinat spre obedienta.
2. Fondurile de la bugetul de stat fiind limitate, cine isi taie singur craca aducand straini la masa? Oricum, bucatele nu-i satura nici macar pe toti prietenii…
3. O vorba de duh de pe vremea lui Nea Nicu spunea ca oamenii cu diploma se impart in intelectuali si ingineri. In spatele acestei vorbe de duh se ascunde insa o prejudecata de care unii dintre noi se vor elibera foarte greu. In caz ca vor.