De ani intregi ma chinuie gindul sa inteleg, de ce in Romania de dupa revolutie, cultura a devenit apanajul exclusiv al unei anumite categorii de personalitati locale sau nationale. Desi banuiam, raspunsul, mi-a fost confirmat de curind, ca o lugubra iluminare: “Oare de ce aproape toti sefii culturii romanesti, au facut armata la securitate, mai nou in…”
E greu de acceptat o asemenea idee. Totusi se pare ca asa si este. De altfel este singurul raspuns la marea tragedie din creatia si cultura natiei noastre.
Armata a fost si inca mai este, in domeniul securitatii, un formator de opinii, tendinte sociale, supraveghere maxima, un cenzor social absolut. Oameni ce nu aveau nimic cu creatia, sau aproape nimic, au fost formati ca artisti, sefi in organizatiile artistice si culturale. Acestia si copii lor, ce au urmat de regula acelasi traseu, conduc de zeci de ani mecanismele culturii. Ei hotarasc cine si ce valoare are. Uneori auziti pe posturile de radio si televiziune ca X sau Y sunt artisti de maxima valoare nationala. Aceste anunturi se repeta din cind in cind, inducind ideea in public a valorii absolute a unui individ, curios, extrem de controversat, cu activitate prodigioasa aservita lumii lui Ceausescu, deseori format in echipele fostei securitati ale armatei. Anunturile sunt mai evidente pe T.v. – cultural.
Complotul anticultural romanesc este cu atit mai evident in provincie, in marile batalii de ocupare a posturilor cultural artistice. Candidatii, de regula fosti militari in tinerete la securitate, responsabili culturali ai regimului ceausist…
Cetateanul de rind, nestiind cu cine are de a face, confunda monstruozitatea cenzurii unui sistem antisocial, cu marile valori culturale si artistice nationale. Angrenat in marea minciuna, urmind trasee banale (facultati de profil creator), cade prada vulturilor sistemului. Doar unii primesc premii, merg in deplasari sponsorizate, sunt crescuti in stil mafiot…, niciodata, in limite meritorii – muritorii de rind.
Desigur ca aceasta viziune este trista. Poate fi insa atit de usor verificata. Luati un numar suficient de personalitati din Romania, sa zicem din domeniul culturiui si … Statistica nu minte! Majoritatea pot fi evidentiati prin:
– colaborari evidente cu regimul comunist;
– satisfacerea stagiului militar la securitate,
– turnarea colegilor,
– succes evident in viata,
– averi satisfacatoare cu proveniente neortodoxe,
– propusi a intra in istoria locului…
Sa fie oare cultura din Romania aservita unui sistem de supraveghere si cenzura absolut?
Incercati sa faceti o miscare independenta si o sa va convingeti imediat. Veti primi refuzuri din partea unor institutii create tocmai pentru a va veni in ajutor: Institutul Cultural Roman, Uniunile artistice, fostele Inspectorate locale de cultura, personalul muzeelor…
Trebuie sa luam in consideratie ca regimul (popular apoi socialist) comunist totalitar 1947-1989 dupa unii,1965-1989 dupa altii, a format generatii care astazi au virsta de 50 de ani, deci sint in plina forta de conducere a societatii de azi.
Poate ca o parte sint oameni de buna credinta, desi au fost membri de partid si securisti. Se pare ca asta-i partea statistica minora.
Lumea ia in consideratie numai partea BRUTALA a fostei Securitati.
Problema nu sunt oamenii ca atare, ci ceea ce cred ei ca este bine, adica mentinerea culturii si artelor sub o supraveghere dura. S-a creat ideea ca numai anumite persoane pot avea talent si valoare! Pentru restul societatii valoarea este ceva de neatins. In joc sunt bani, premii, intrarea in istoria culturii, atentii din partea oficialitatilor locale… Este vorba despre un ciolan, pe care nu vor sa il imparta.
Aceste realitati duc inca la o evolutie cultural-artistica antisociala, de tip securist. Cind oare vom fi si noi liberi sa cream si sa ni se acorde sansa de a concura cu acestia? Dupa cum decurg lucrurile securizarea culturii se adinceste din ce in ce mai mult.
Gh. Parascan