Răsfoiesc la poarta-ncărunţirii
înveşmântat ţesătură de vise
adorm pleoapa pe sărutări
retrăind toamna.
Aduceri aminte cânt melancolie
făgăduinţă s-aude-n speranţă
început al punţilor de taină
regăsind toamna.
Şoapte demne răsucesc gândul
rodire promisă trăieşte rostire
cuprinderi de buze aprinse
mângâind toamna.
Silabele ochilor logodesc iubire
potolind înlănţuiri de trupuri
regăsite semn din genune
trăind toamna.
Inimi întregi poartă refrenul
nedespicat jumătate de cer
ceasul dedus soseşte
ea toamna şi el.