Printre dealuri şi văi sălbatice
Cu iarba săracă,
Printre pietrele colţuroase,
Păstori care s-au întors
De undeva din Biblie,
De undeva de prin poveşti,
De undeva din istorie, parcă.
Clopotele aurii
De la grumazurile oilor, caprelor,
Au amuţit
Cu limbile tăiate de teamă.
Dumnezeu s-a-ntristat
De ura şi de încrâncenările
Adunate în ochii oamenilor,
În faptele lor fără minte.
Azvârle iar peste casele vrajbelor
Focurile Sodomei şi ale Gomorei;
Aşa cum bătrânii profeţi
Au scris în Cărţile Sfinte.
Dan David, Los Angeles, august-09-2006
Stimate si drag coleg, Dan David, aceste versuri vor ramane in istoria poeziilor internationale amintind viitoarelor generatii de atata pierdere de viata si atata tristete in sufletele noastre. Cu respect si apreciere va transmit salutari de pe coasta de est si felicitari pentru toate creatiile dumneavoastra. Cu drag mereu, Adela-Adriana Moscu ( 22 August, 2006, USA )
pe marginea unei poze, un cimitir cu cruci libaneze şi adăugat, ca facătură un Maghen-David, ca o cruce!
nenţeleasă situaţie
niciodată un Maghen-David nu va fi inconjurat de cruci…într-un cimitir!
pur şi simplu roţile timpului
au şters amintirea Holocaustului
să ai o ţară recunoscută,
asta-i întelesul. nu să aduni rachete
facănd „stat în stat”
cum a reusit Hezballah.
admiţând ca populaţia i-a ales şi în conducerea ţării, mă refer la Liban!!!
lucrurile au fost ştiute din începuturi,
Statul Israel va fi şi va ramâne. indiferent
că terorismul ne va tracasa
ca si pina acum.
pentru terorişti nu va fi milă…
cine-i adaposteste va plati un preţ scump de sînge!
dar poemul păcii e de înţeles, e frumos, morţii sunt plânşi de ambele părti!!!
făcătura pozei însă n-o admit!
bianca marcovici, 25.08
Israel