ACUM.TV

Balti Bacauane, ultimul miraj! Foto: Gh. Parascan

Cum se distreaza romanul zilelor noastre?
Tineretul prefera spectacolele diverse, cu muzica, bere si artificii, spectacole pe care autoritatile le ofera gratuit de multe ori, in incercarea unei manipulari evidente a tinerei generatii. Aceste spectacole sunt urmarile dictaturilor baronilor locali. Ei stiu ca poporul, simplu si naiv, poate fi lesne minuit cu vorbe si confeti.
Cindva berariile detineau recordul distractiilor. Acum, pe cale de disparitie, nimic nu mai aduce aminte de vestitele gradini de vara, gradini impodobite toamna cu stuf si in care mustul curgea la mese in cescute de lut mici si multe, alaturi de “bomboane agricole” si mici rumeniti in jar. Unde sunt tapii de altadata, placintele cu brinza pe care le rupeam cu dintii, cu o nerabdare cumplita a pofticiosului inrait.
Un fapt este cert: orasenii incep sa uite sa se distreze cu adevarat. Noile supermagazine de tip vestic, au pus stapinire pe timpul si pe finantele romanilor. Bacaul cred ca incepe sa detina un record in materie. Centre din ce in ce mai gigante sau mai ieftine, vin sa ii ademeneasca pe locuitori. Rareori mai intilnesti la o terasa bacauanul de stil vechi. Terasele au devenit din normalitate… mofturi.
Cum autoritatile au indepartat orice idee a artei stradale, atit de aducatoare de turisti pe alte meleaguri, orasul a ramas pustiu. Doar ciment purtator de pasi din ce in ce mai putini motivati de a ramine locului.
Mai ramin baltile din lungul Bistritei. In America baltile sunt una din cele mai mari afaceri: pescuit, navigatie, activitati portuare si turistice. In Romania, baltile, apele in general sunt doar o sursa de disperare, de inundatii, de pierdere de timp pentru putinii pescari, satui de tumultul fara sens al unor orase din ce in ce mai straine de firea locului.
Baltile Bacaului sunt lasate in paragina, adica in limitele naturalului. Doar gunoaiele aruncate fara mila, plasele pescarilor hrapareti si ignoranta autoritatilor se fac lesne vizibile. Cursul Bistritei si Siretului, baltile, stuful si fapturile apelor, sunt cuceritoare. Ajuns in salbaticia lor, nu te mai dai plecat. Uiti de impozite, foame, munca in zadar. Cu undita la umar colinzi cararile stufurilor, cautind sa iti uzi macar putin talpile, sa simti moliciunea ierbii si taria pietrelor de riu. Pentru pelerinii in natura, apele sunt un miraj. Sorb cu toata fiinta fiecare clipa petrecuta in libertate.
Din pacate autoritatile nu numai ca nu fac nimic pentru a transforma apele locale in locasuri de recreere a locuitorilor, dar ingradesc pur si simplu aproape toate caile de acces la malurile cu pricina. Inalta ziduri, fac santuri, lasa in paragina drumuri de acces. Mai mult, pe malurile apelor multe nume celebre si-au inaltat vilisoare din bietele lor salarii. Unele, adevarate palate, te infioara prin zidurile de tip puscarie, gherete si paznici amenintatori. Pe cit posibil, fac in asa maniera incit sa inchida orice acces spre mirajul apelor pe care le doresc doar ale lor.
Asa inteleg politicienii romani sa isi serveasca alegatorii: sugrumind pina si ideea de a se bucura uneori a acestora, de salbaticia unei naturi devenita proprietatea exclusiva a banilor cumulati in averi de carton.
Alatur acestui material citeva imagini ale unor locuri de vis, salbaticii din care politicienii inca nu au apucat sa se infrupte. In imagini – baltile sudice bacauane.

Acest articol a fost publicat luni, 28 august 2006 la rubrica SPUNE.
Puteti urmari ecourile la acesta folosind fluxul RSS 2.0.