„MINASTIRI NEMTENE, 2006”, Foto: Gh. ParascanCatre minastirile din nordul Moldovei calatoresc mii de masini si grupuri de excursionisti, calatori singuratici si pelerini, infometati, calugari, politicieni, bogati si saraci deopotriva. Vor sa simta deasupra crestetului, puterea unui Dumnezeu iertator si plin de daruri sufletesti, de sanatate, succes in viata si bogatii lumesti.
In toate cazurile ajung sa accepte ceea ce Creatorul le-a dat deja. Ii multumesc. Ii poti intilni pe toti, in lumina zidurilor minastiresti, printre fapturile cu barbi lungi, imbracate in negru, aducind cele cuvenite cerului.
Intr-o Romanie ce isi pierde zilnic fii prin coclaurile lumii, minastirile au devenit un punct de atractie si comuniune. Aici sunt toti egali sufleteste, toti pot primi o masa gratuita, un pat pentru odihna serii si o binecuvintare.
Dar oricit de ceresc ar fi spectacolul, pe oameni ii despart cele lumesti. De ele nu prea vrea nimeni sa se desparta. Masini luxoase alaturi de boccelele sarmanilor. Oaza de lumina ii incape pe toti. Banii se pare ca sunt un element de baza in marele spectacol minastiresc. Pelerinii moderni sunt o sursa inepuizabila. Banii adunati pun in miscare forfotele calugaresti si lumesti, fac ziduri noi sa se inalte, iar zidurile si picturile vechi sa se reintoarca din uitare.
Moldova de dupa revolutie, pare sa fie definita de viata monahala. Fara sa vrei, te integrezi marei tendinte. Iti lasi sufletul in miinile Lui, Dumnezeului ce sta deasupra a tot si toate. Incepi calatoria spre El, uitind pentru o zi, doua, greutatile si imposibilitatile unei vieti anormale.
Calea lui Dumnezeu te cucereste. Atita liniste si atita impacare cu propria fiinta.
Alatur, cu respectul cuvenit un colaj de imagini din trei minastiri nemtene: Sihastria, Neamt si Agapia. Oricit de des te poarta pasii printre zidurile lor, nu vei sti niciodata ca este timpul sa pleci. Aceste locuri sfinte, te fac sa uiti totul. Cerul, lumina luminarilor, zidurile reci si pline de mesaje pictate, te fac partas la nemurire.
Imi plac pozele. Nu imi place textul. Matale lucrezi la vreo companie religioasa?
Nu cred ca la o asemenea remarca se poate raspunde.
Tot ce pot sa spun este ca de 40 de ani studiez istoria artelor, pictura in ansamblul ei si, ca nimeni, niciodata nu am auzit sa fi blamat sufletul si atasamentul fata de spiritualitate si fiinta umana.
usurel….. sa nu ne pierdem cu firea,
tabloul nu este chiar asa de idilic, bogatii nu aseaza la masa lor saraci, nici macar sub influenta duhului sfant, vin in excursie pur si simplu, lasa bani ca sa arate ca au ce lasa si vor sa se vada asta.
Comertul cu cele sfinte, sau asa zis sfinte infloreste, veniturile calugarilor de asemeni.
***Banii se pare ca sunt un element de baza in marele spectacol minastiresc *** spune autorul
adica singurul lucru real si fara boreala spirituala
Stimate domnule Parascan, fac parte dintre cei care isi perinda gindurile, indoelile si sperantele destul de des prin Agapia…
Exista, cum spuneti, un pelerinaj impresionant acolo si in general la minastiri. Din pacate drumul care leaga soseaua principala de satul Agapia si de manastire este aproape imposibil de strabatut cu masina, este o aventura, praf, gropi pe aproape 8 kilometri; peisajul, traditia, picturile lui Grigorescu, muzeul, sunt obiective care ar fi meritat putina atentie. De peste un an se renoveaza casutele maicilor, un proiect european prea lent… Unde sunt florile Agapiei, slava ei? Reciteam memoriile Reginei Maria unde este evocata o vizita la minastirile din Moldova… Daca vreti am unele fotografii de acolo, minastirea este renovata si este ca o oaza de puritate la care ajungi greu…
**Banii se pare ca sunt un element de baza in marele spectacol minastiresc.**
Iata o fraza adevarata, care ne franeaza putin elanul urcarii in sus, si ne readuce pe pamant, unde bogatasii si saracii sunt tot mai putin vazuti la un loc, as zice ca la saraci deja nu se mai uita nimeni, nici macar biserica, care desigur are un mare avantaj – material – din pelerinajul masinilor luxoase.
De mult religia este comert plin de intreprinzatori si de cei ce dau faliment… vesnicii saraci care spera la ceva ce nu exista..