Stau pe veranda dinspre Mediterană, mîngîiat de briza începutului toamnei, în apusul arămiu. Simt scurgerea timpului. Mă uit înapoi, frunzărind albumele cu poze îngălbenite de timp, poze ce păstrează clipele de fericire care mi-au presărat viaţa, clipe pe care le-am păstrat în memorie.
Restriştea, şi clipele grele prin care am trecut sînt estompate de scurgerea timpului, clipele de fericire alungîndu-le într-un ungher îndepărtat al memoriei. Am învăţat să mă dezbărez de restrişte, să o închid în ungherele memoriei sub paza armoniei. M-am împăcat cu mine şi cu trecutu-mi, m-am împăcat cu mine şi cu prezentu-mi.
Duc cu mine numai împlinirea şi speranţa; duc cu mine înţelegerea şi armonia.
