Casa aceasta, Maison Romano, va fi fost odata o cinstita crasma, sau poate un depozit de vinuri, ceea ce ar fi cam acelasi lucru, caci asta este istoria povestita de ciorchinii de struguri din fier forjat de deasupra usii. Si apoi, asta este si titlul fotografiei, Cabaret Rue Mouffetard.
Va fi fost si atelierul unui optician in zilele ei de demult, cum ne sugereaza acel pince-nez atarnat chiar langa coltul din stanga sus al usii.
Fotografia a fost facuta prin 1898 – 1900. O mai fi acolo Maison Romano? Se pare ca au demolat-o, cam prin 1907. Sau, mai stii? Ar putea sa mai fie acolo, prin cine stie ce miracol care numai la Paris s-ar putea petrece, si ar fi acum vreun debit de tutun, de ziare si fotografii, poate si de placute cu indicatoare utile (ca de pilda chambre à louer, de ce nu?). Un lucru e sigur, fie ca mai e acolo, fie ca nu mai e, casa asta a vazut zile mai bune si vremuri cand avea vad pentru musterii, aceasta Maison Romano, de pe Rue Mouffetard colt cu Rue de l’Arbalète.
Cabaret Rue Mouffetard, una din cele mai faimoase imagini ramase de la Eugène Atget – cel care este considerat un Balzac al aparatului de fotografiat. Peste zece mii de poze, cronica unei intregi epoci. Parisul lor nu mai este, totusi aceste strazi, si cladiri, si oameni, traiesc in pozele lui Atget, ca si in paginile lui Balzac.
Si iata alta imagine din Rue Mouffetard.
Opera lui este o simpla revelare a aspectelor celor mai simple ale lumii inconjuratoare. Fotografiile lui Atget sunt inregistrari directe si curatate de emotie ale unei perceptii subtile si ele reprezinta poate expresia cea mai timpurie a adevaratei arte fotografice (Ansel Adams)
Rue Mouffetard… din timpuri imemoriale loc pentru saracime, pentru aventurieri si artisti. Place de la Contrescarpe, ca si surata ei, Place de l’Estrapade, asezate imediat dupa meterezele de pe vremea lui Philippe-Auguste. Porte Bordelle era si ea acolo, deschizandu-se spre Rue Mouffetard. Pe de alta parte, Universitatile erau pe aproape… un profesor de la Sorbona putea sa-si frece coatele pe acolo cu poeti fara un ban in buzunar, ca Verlaine, sau cu scriitori saraci si ei, ca Hemingway, sau pur si simplu cu studenti faliti.
Imaginea unei prostituate, fotografie facuta in 1920.
Pozele lui au o compozitie simpla – omul fotografia dimineata devreme, cand strazile erau destul de pustii. Nu incerca efecte extraordinare, pentru el contau numai personajele si locurile.
Flasnetarul, considerat si el una din capodoperele lui, ca si Cabaret Rue Mouffetard. Exista autori care-si lasa personajele sa traiasca in voia lor – Atget era unul dintre aceastia. Alti autori impun personajelor lor tirania subiectului (sau a agendei lor) – dar Atget, ca si Ozu in filmele sale, sau Cehov in piesele lui, isi lasa personajele in voie, si doar le urmaresc cu atentie. Altii ar exploata ceea ce vad ca sa isi exprime ideile, dar pentru Atget o cladire deteriorata de vremuri era doar atat, o cladire deteriorata, nimic mai mult. Exista la acesti autori un sens al umilintei – sa uiti de tine si sa fii interesat numai de ceea ce vezi – descoperind in felul acesta fabulosul care se ascunde in spatele obisnuitului.
Atat de multa putere de patrundere… de unde venea oare? Ramas orfan la sapte ani, marinar si baiat de serviciu la cabine pe transatlantice cand de abia iesea din adolescenta, apoi actoras cu tava la un teatru de mana a doua, pana sa devina fotograf… ei bine, ochii lui au invatat din cartea vietii.
106 Rue de Suffrenne, intrare la un bordel, fotografie facuta prin 1900.
Atget s-a asezat la Paris, ca pictor devenit repede fotograf, prin anii 1890. Colega lui, Berenice Abbott, ea are meritul recunoasterii talentului lui Atget, care a venit dupa moartea lui in 1927. Ea a creat si expresia Balzac al camerei fotografice. Cand Atget a murit, Berenice Abbott a facut un parteneriat cu americanul Julien Levy ca sa stranga banii necesari pentru achizitionarea a 1500 de negative si 8000 poze. Si si-a petrecut urmatorii patruzeci de ani promovand opera lui in America. In 1968 Muzeul de Arta Moderna din New York a cumparat colectia fotografiilor lui Atget ale Berenicei Abbott.
Citisem despre Atget si ii cautam pozele pe web. Pe asta am gasit-o mai intai, Bar de Cabaret, Marchand de Vin, Rue Boyer, iar apoi celelalte i-au urmat.
Si la sfarsit aveam sa dau peste una din cele mai frumoase fotografii facute vreodata, La Tobosar.
Fotografia din 1908 a lui Atget, La Tobosar, este (desigur discutabil) una din cele mai bune fotografii facute vreodata si isi are admiratorii ei pasionati. Este o imagine care poate avea efectul unui drog, te poate intoxica, sa nu mai vrei sa vezi alta poza. In America exista admiratori care o asociaza cu un home-run de neuitat al lui Ted Williams, la un meci de baseball din 1960, desfasurat pe stadionul Fenway din Boston. Fie ca discuta de poza facuta de Atget, fie ca discuta de home-run-ul lui Ted Williams, jucatorul de la Red Sox, expresia e aceeasi, Ai vazut? Bai frate, e data-n ma-sa, poti sa crezi asa ceva?