De fapt care e cioaca pina acum? Libanul a atacat Israelul, Israelul s-a suparat si a reactionat puternic cu aviatia bombardind puternic infrastructura teroristilor, vizind clar bunkerele subterane in care se ascunde comandamentul teroristilor. Sint bombardate puternic cartierul Dachia din sudul Beirutului, poduri si sosele. Hizballah, desi luata prin surprindere depune rezistenta si trage katiuse cu duiumul in nordul Israelului. Israelul intra in sudul Libanului, foarte precaut, cu forte restrinse. Olmert declara ca scopul actiunii e inapoierea neconditionata si imediata a soldatilor rapiti. Distrugerea capacitatii Hizballahei de a mai trage rachete Katiusa in Israel. Si la sfirsit, vom invinge. O chestie demna de respect e ca s-a spus de la inceput ca interventia in Liban va lua mult timp si populatia va trebui sa reziste mult timp sub ploaia de katiuse. Dar parca nu ne venea sa credem, o saptamina, maxim doua si praful se alege de Nasrallah. Nasrallah asta insa, avea sa ne arate pe unde face pipi katiusa.
Viata celor din nordul israelului a devenit un iad. Cea a locuitorilor din sudul Beirutului si sudul Libanului la fel. Sa nu uitam ca viata celor din Kiriat Shmona e un iad de multi ani de zile. De data asta s-a alaturat la iad si Galilul si Haifa. Bilantul victimelor e cam unu la zece, un mort in Israel, 10 libanezi. In acest Reality Show, retelele de televiziune filmeaza mai mult in Liban. E mai dramatic, pe fiecare mort si ranit se reped cu aparatele de filmat ca sacalii pe prada.
Si au venit primele „gafe” ale armatei. Dupa ce au declarat ca Maroun al-Ras e sub control israelian, hizbalonii nu incetau sa traga de acolo si sa faca victime. A venit rindul marelui cuib de hizballoni, Bint Jbail. Bint Jbail are pentru Nasrallah o importanta simbolica deosebita din cauza ca acolo a tinut faimosul discurs in care a zis ca societatea israeliana e ca o pinza de paianjen, adica usor de strapuns. Simte acum bine, ca s-a inselat amarnic si asta e unul din fructele interventiei israeliene. De fapt, orice tara vecina se va gindi foarte bine de acum incolo, inainte sa atace Israelul.
Bint Jbail era un sat ca toate celelalte in sudul Libanului.
http://img107.imageshack.us/img107/5928/bintjbailmb2.jpg
Viperele teroriste l-au facut fortareata militara. Din care trageau katiuse in nordul Israelului. In care au inmagazinat arme in bunkere subterane si in casele locuitorilor. Locuitori simpatizanti cu Nasrallah.
„Gafa” a constat ca un ofiter israelian a declarat ca Bint Jbail e cucerit. Si in loc sa fie cucerit a urmat un trist bilant: Noua soldati israelieni morti si 27 raniti in lupte grele. Unul la Maroun al-Ras si sapte la Bint Jbail.
Hizbalonii i-au surprins si au deschis focul de la distante mici. Cadavrele lor au fost recuperate si inmormintate
in cimitire militare. Noua copii eroi care nu au ezitat sa-si apere tara:
http://img97.imageshack.us/img97/8224/mortipintgbailnp9.jpg
Nu are rost sa explic tactici de lupta chiar daca ele sint asa bine explicate la televizor. In mare, aviatia bombardeaza, dupa aia se intra cu tancurile, buldozerele si infanteria. Cei mai buni luptatori din lume, Golany. Insa se pare ca ani de-a rindul Hizballah a studiat aramata israeliana si felul ei de lupta. Asa, ca un bun antrenor de fotbal echipa adversa. Si dupa ce au descoperit katiusele au descoperit rachetele anti tank , se pare de provenienta ruseasca, trase de la 2-3 km si foarte eficiente. Au avut citeva succese cu 2-3 tancuri si au tras cu ele si in grupuri de soldati ranind si omorind.
( mai ales in luptele de dupa Bint Jbail).
Pina la urma, Bint Jbail a fost bombardat bine si cucerit.(controlat)
http://i6.tinypic.com/23syhw0.jpg
Armata israeliana a avertizat incontinu populatia libaneza sa paraseasca zona altfel isi pun viata in pericol.
Cum decurge lupta vedem in fiecare zi la televizor. In fiecare zi, armata face conferinta de presa si explica
cum decurge lupta. Dupa aia raspund la intrebari. Presa si televiziunea sint ca niste ciini flaminzi si incet incet incep sa muste. In schimb, primim filmulete cu actiunile aviatiei. Ni se arata cum aviatia loveste in ei si cum isi ascund lansatoarele in case particulare. Cum bombardeaza Beirutul si podurile lor. Insa zilnic, ploaie de katiuse peste nordul Israelului. Populatia e tare si statisticile arata ca majoritatea nu vor sa se inceteze actiunea. Sa se mearga pina la capat.
Incepem incet incet sa intelegem ca armata are ca prim scop cucerirea unei fisii de siguranta de 9-10 km in sudul Libanului. Mie nu-mi vine sa cred ca hizbalonii sint asa de buni luptatori. Poate din cauza ca la televiziunea lor
nu se povesteste de pierderile pe care le au. Nasrallah apare victorios la Al Manar si incearca sa faca de rahat armata Israelului. El promite si face, il doare in fund ca distruge Libanul, cel mai important e sa devina noul erou al arabilor.
Teroristii trag in nordul Israelului din ce in ce mai tare, armata israeliana le ofera totusi, fara sa intelegem prea bine de ce, un fair fight. Adica populatia e somata sa paraseasca zona, prin toate mijloacele posibile, pina si telefoane acasa. Teroristii folosesc civili ca scut viu si armata tine cont de asta. Nu trage orbeste si se trage numai daca sint localizati bine hizballonii si armele lor. Lumea inca sprijina Israelul si lupta ei „chirurgicala” adica tragi in teroristii ascunsi intre civili si lovesti cu mici sanse sa afectezi persoane nevinovate. La dracu, e imposibil insa asta e linia. Libanezii se pling amar pe la televiziunile straine insa ce nu se vede la televizor e ca Beirutul o duce mai bine ca Haifa. Dar la televizor se filmeaza de parca al 2-lea razboi mondial a ajuns si in Liban. Cine sint bine bubuiti in Beirut-ul de sud sint hizballonii si simpatizantii lor. Adevarat, aproape jumate din morti sint copii. Trist, greu de inteles insa razboaiele sint nemiloase. Hizballah ar omori cu placere copii cu rachetele lor. Trag la intimplare, sa moara cit mai multi. Au reusit sa omoare cu rachetele, doi frati arabi din Nazareth. 7 ani si 3.5 ani. Si-au cerut iertare si i-au declarat „shaizi”. Nu exista „mai jos” de asta. Greata mai mare decit Hizballah si Nasrallah nu exista si terorismul nu face diferenta intre rase.
Razboiul e unul dus intre Israel si o divizie iraniana in Liban. Bine antrenata si inarmata de Iran si Siria.
Guvernul israelian, care da ordine armatei ce sa faca, incepe sa se pregateasca de o inrolare masiva a rezervistilor.
Se pare ca Israelul a pierdut in lupta aeriana contra guerillei. Cu toti am crezut ca e posibil insa si dezamagirea e foarte mare. Analistii desteptologi incep sa scuipe venin. Doua milioane de israelieni fug spre sud. Unii isi consuma vacanta, altii banii si se intorc cu coada intre picioare sub ploaia de katiuse. Insa cei din sud ii primesc cu bratele deschise, ii gazduiesc, daca esti refugiat din nord beneficiezi de multe chestii pe gratis. Si exista si un Gigi Becali al Israelului pe nume Gaidamak care a ridicat un oras de corturi, pe malul marii, pentru refugiati. Un mic paradis cu mincare, bautura si distractii din plin. Insa, spre deosebire de Becali, nimeni nu-l face erou national si nici el nu isi doreste asta.
Colac peste pupaza, vine Qafer Qana. Ca de obicei, in lupta propagandistica, Israelul a pierdut in fata lui Nasrallah asa cum a pierdut si in fata palestinienilor, cu ani in urma. Antisemitismul in lume e din ce in ce mai puternic. Insa cine crede ca poate sa stearga Israelul de pe fata pamintului isi va provoca singur, suferinta la infinit.