Prima este din 1928, Cafeneua Dome, Dimineata de iarna.
Iti incepi ziua la o masa de cafenea pentru ca totul in Paris incepe la o masa de cafenea.
(Irving Shaw, Paris! Paris!)
Micile cafenele la cinci dimineata – ferestrele lor aburite – cafeaua firebinte in clocot.
(Albert Camus, Carnete 1935-1942)
A doua fotografie, masa pregatita pentru micul dejun. Ca in atatea alte fotografii ale lui Kertész, pluteste acolo o enigma subtila si ne ramane spatiu larg pentru imaginatie (sau pentru vise ?), suntem parca invitati sa sugeram raspunsuri. Este acolo in poza o prezenta umana ascunsa – poate chiar doua persoane, iar masa asezata pentru micul dejun este de fapt un simbol al relatiei dintre ei. Elisabeth, sotia artistului, dragostea vietii lui.
S-au cunoscut in 1919, la Budapesta. El lucra la o banca, sovaia, nu credea ca se poate dedica total artei fotografice. Elisabeth era si ea artista si i-a inteles geniul. L-a incurajat sa plece in Franta. André a ajuns la Paris in 1925 si s-a facut renumit prin unele din cele mai poetice imagini ale orasului.
Credea ca a uitat-o, s-a casatorit intre timp cu altcineva, dar a divortat repede. Ea a venit dupa cativa ani si dragostea lor a reizbucnit. Aveau sa se casatoreasca in 1933. Dupa trei ani vor imigra la New York, si Kertész avea sa inceapa din nou lupta pentru a se face cunoscut. A avut mereu curajul sa reinceapa… Ea l-a incurajat tot timpul. Elisabeth avea sa moara in 1977. O viata de dragoste impartasita intre ei.
A treia imagine este facuta in 1931, Elisabeth si André intr-o cafenea din Montparnasse… impreuna precum umbrele, aproape conectati unul la celalalt, privirile lor cautandu-se spre a se atinge.