M-am dus la el la atelier si am incercat din instinct sa captez in fotografii spiritul picturilor lui. Mondrian simplifica, simplifica, simplifica. Simetria atelierului imi dicta compozitia fotografiei. Avea o vaza cu o floare, numai ca floarea era artificiala. Si era vopsita de el, ca sa se potriveasca in ansamblul atelierului.
[Andre Kertesz, povestind istoria fotografiei ‘Acasa la Mondrian’]
Abstractionismul extrem al lucrarilor lui Mondrian ne provoaca. Ne dau oare fotografiile facute de Andre Kertesz vreo cheie, ca sa putem avansa cat de putin in descoperirea personalitatii artistice a lui Mondrian? La prima vedere sunt foarte enigmatice fotografiile astea, ‘Acasa la Mondrian’ si ‘Ochelarii si pipa lui Mondrian’. Exista insa in ele referinte subtile… ochelarii grosi… laleaua… o lalea intr-o vaza, artificiala, frunzele vopsite in alb… cu ochelarii lui grosi Mondrian parea mai mult un savant, sau preot, decat artist…
Laleaua artificiala se va fi potrivit cu legenda tesuta in jurul lui… atelierul lui va fi fost un soi de laborator de alchimist, sau o chilie de anahoret… laleua artificiala va fi inveselit oleaca atmosfera… faptul ca laleaua era singura floare pe acolo va fi insemnat ca profanul era de abia tolerat, o floare fiind de fapt exact un pic mai mult decat nimic… sau poate ca din contra, laleaua va fi insemnat ca Mondrian adora in secret profanul…
Oricum, incapabil de a face glume cum era Mondrian, era putin probabil ca laleaua va fi fost o aluzie sarcastica la perioada in care maestrul fusese nevoit sa picteze flori, pentru ca lucrarile lui abstracte nu avusesera cautare.
…
Ipoteze… ipoteze… le-am gasit pe toate insirate intr-un eseu splendid al lui David Sylvester, despre arta moderna.