ACUM.TV

Ii spuneam lui Hermin ca se intimpla ceva ciudat in viata mea. Imi fac datoria de ruda primitoare si ii invit pe toti sa stea la noi la Haifa, cit vor. Dar nimeni nu vrea. 🙂 Dupa ce se termina razboiul ma duc eu pe la ei, ca
acum e rindul lor. 🙂 Imi ardea de glume dar vazind la televizor ce arsenal are Nasrallah zimbetul disparea de pe buze imediat.
Din anul 2000 de cind Israelul s-a retras din Liban, Iranul si Siria au inceput sa „pompeze” puternic arme in Liban.
De la Iran, Hizballah a primit in dar rachetele Fajr-3 si Fajr-5 de „inspiratie” nord coreeana. Proiectate sa ajunga la 45 de mile distanta si pot cara 100 pounds de explozibil. Modificate in Siria. De la ele au murit cei opt muncitori si au fost raniti 20 in atelierul feroviar din Haifa .
Generosii iranieri au mai daruit fratilor libanezi si rachetele Shahin -1 si Shahin-2, Oghab si Nazeat care merg mai departe de 50 de mile. Iranienii astia generosi au mai daruit „rezistentei” libaneze racheta sol-apa C-802 „Silkworm” ghidata cu radar.
Au tras cu ea intr-un vas israelian si au omorit 4 soldati de pe el. Au mai scufundat cu ea un vas cu marinari egipteni la bord, la 60 de km distanta de tarm! Racheta trasa dintr-o casa particulara, se pare. Multi observatori se intreaba cum a fost posibila lansarea ei fara asistenta tehnicienilor iranieni.
S-au investit sute de milioane de dolari ca sa se produca arme impotriva acestor rachete primitive. Fara succes. Una se numeste tunul laser, Nautilus. Proiect israeliano-american inchis in 2004 din cauza imposibilitatii de a-l implementa ca arma activa. Dar dupa razboiul asta parca vad ca se va inventa ceva in mod rapid. Din cauza ca de acum incolo toate organizatiile teroriste au invatat cit de efective sint armele primitive.
Ultima surpriza a lui Nasrallah, rachetele balistice Zilzal (cutremur- in ebraica numele e comic din cauza ca seamana cu expresia „bataie de joc” ) care poate ajunge la peste 250 de km deci in zona Tel-Aviv-ului sau mai departe. O asemenea racheta a fost lansata din Beirut in prima saptamina de lupta dar doborita de…..avioanele israeliene. De specificat e ca aceste batai de joc 🙂 zilzalurile pot fi lansate doar cu ajutorul tehnicienilor iranieni. Lansarea lor se poate face doar cu aprobarea iranienilor care ar fi o decizie strategica foarte greu de luat. Dar cu nebunii nu te pui.
Nasrallah, in al 2-lea interviu televizat parea palid, slabit, calitatea transmisiei proasta. Toti sperau ca e speriat si ca nu-i merg treburile. Razboiul psihologic insa, e specialitatea acestui terorist oribil care se lauda ca promite si se tine de cuvint. Si promitea de data asta ca trage in rafinarii si mult, mult, mult, mult mai departe de Haifa. In arabeste : bada, bada, bada, bada Heifa. Dar cu „bada” asta a ajuns noul erou al teroristilor din zona, palestinienii din Gaza si-au gasit un nou erou dupa Saddam irakianul. Gaza e plina cu postere cu el cu steagurile Hizballalei si teroristii Hamass sint matrasiti, incet incet, de armata israeliana fara ca un reporter sa vina sa-i filmeze. Insa reusesc zilnic sa traga kassamuri in Sderot cu toata bubuiala armatei si lichidarile din helicopter. Ei o numesc „rezistenta”. Hizballah numeste macelarirea populatiei israeliene cu katiuse, „rezistenta”. Se lauda in sus si in jos ca ei au oprit marea armata israeliana si ca sint eroii Libanului. Dar deocamdata, tarile arabe pastreaza linistea, libanezii tac si inghit si se pare ca in sinea lor ar scapa cu bucurie de Nasrallah. Dar de frica, il ling in fund sau tac. Israelul bombardeaza infrastructura Libanului ca sa-i impiedice sa primeasca convoaie cu arme din Siria si sa le limiteze deplasarile. Sint bombardate fara incetare depozite de arme, lansatoare de rachete si comandamentul Hizballalei din sudul Beirutului. Libanezii sint in panica si fug inspre nord. Televiziunile filmeaza orice, oriunde, vineaza tragedii, victime si cel mai important pentru ei sa aibe noi si noi subiecte, sa fie cit mai interesanti si sa aibe cit mai mult rating. Durerea altora e pe scena si Show-ul continua fara intrerupere. BREAKING NEWS neamule.
In orice caz, de la televizor, de la un canal la altul se analizeaza razboiul, pas cu pas. Generali in rezerva, colonei in rezerva, tot felul de doctori, profesori si specialisti despica firul in patru, fara incetare. Sintem vinduti si le soarbem cuvintele, daca ei spun de bine, ne simtim bine, daca ei spun de rau, intram in depresie. Daca parerile lor se potrivesc cu ale noastre, ne simtim bine. 🙂
La inceput au fost trei batalioane israeliene. Aduse la granita. Faimosii luptatori Golani (de loc golani:-) ), soldati in termen, cei mai tari si cei mai bine instruiti. In fata lor, la granita, la o aruncatura de batz, cazemate ale teroristilor, bunkere subterane si sate in care lansatoarele de rachete intra in garajele caselor dupa ce ciuruie nordul Iraelului. Teroristii ii asteapta cu foarte mare motivatie. Se pare ca guvernul israelian a hotarit sa intre si sa „curete” locul cu forte restrinse dupa puternice bombardamente cu aviatia si foc intensiv cu artileria. Tancurile inainteaza suspicioase sa nu calce pe mine si sa fie atacate cu rachete anti-tanc. Trauma din razboiul anterior.
http://i6.tinypic.com/21on8ec.jpg
Prima tinta: asezarea Maroun al-Ras. Spre surprinderea tuturor „rezistenta” a opus chiar rezistenta. Daca nu ma insel, 3 soldati israelieni morti si citiva raniti. Pina cind s-a anuntat ca a fost cucerit si e in control israelian ne-au iesit peri albi. Armata a reusit sa aduca citeva cadavre de teroristi in Israel, bune la schimb, dupa aia. Dar sa nu uitam ca, cadavrul fiului lui Nasrallah e de mult intr-un frigider din tara sfinta si pe el il doare in cot. O problema mare a fost recuperarea cadavrelor soldatilor israelieni morti, care a durat ore bune. Hizballah pune mare pret pe cadavre de soldati israelieni din cauza ca stiu ca primesc in schimbul lor multi prizonieri vii.
Dupa fiecare lupta serioasa, soldati raniti, teroristii nu sint fraieri si sint bine instruiti. Hizballah nu arata nimic din loviturile pe care le primesc. Israelul arata absolut tot.
http://i2.tinypic.com/21on86p.jpg
Pina in faza asta nu mi-am inchipuit ca dupa 3 saptamini de razboi mi se vor clarifica in minte atit de multe lucruri despre ce e ala razboi si de ce numai americanii isi pot permite sa duca un razboi „liber” impotriva cui vor.
La inceput s-a spus ca Olmert a luat decizia de razboi in 20 de minute. Ca a dat mina libera armatei, lui Dan Halutz, comandantul general al armatei care a fost in trecut comandantul general al aviatiei. Care era convins ca poate invinge teroarea doar cu aviatia. Si un copil ar fi, cea mai buna aviatie din lume, cei mai buni piloti din lume, cele mai bune avioane de lupta din lume. Un pilot de lupta spunea la radio ca, teoretic, fara sa se tina cont de nimeni, aviatia israeliana ar putea sterge Siria de pe fata pamintului in numai 8 zile. Libanul in mai putin, zic eu. Insa dragilor, o sa vedem mai tirziu ca ce le e permis teroristilor ii e interzis unei armate puternice. Ca ce intelegem noi despre razboi e departe de realitatea atit de complexa.
Si durerea e ca asa un jeg terorist ca Nasrallah intelege asa de bine regulile si continua sa traga in medie, 100-120 de rachete pe zi. Si tipa in gura mare ca a cistigat razboiul.
Devenim dintr-o data mai realisti si mai intelepti, sub ploile de katiuse. Intelegem din ce in ce mai bine durerea familiilor care si-au pierdut copiii in lupte, copii intre 19 si 22 de ani care apara tara asta de teroristi si duc razboaiele. Familii pentru care viata s-a terminat o data cu moartea celor dragi. Familii care au crezut ca fii lor nu vor mai apuca razboaie. Dar din pacate arabii vor sa stearga Israelul de pe fata pamintului si dorinta lor aduce multa durere tuturor. Insa lor nu le pasa, le pasa doar de egoul lor umflat cu pompa. Sa-ti zici singur ca esti invingator si sa si crezi. Asa, ca Ceausescu.

Acest articol a fost publicat luni, 7 august 2006 la rubrica Extern.
Puteti urmari ecourile la acesta folosind fluxul RSS 2.0.