Am venit de la serviciu. Stau de vorba cu ai mei despre vecini, fotbal, vreme… banalitati. Vorbind, iau telecomanda TV si matur canalele, asa, a plictiseala… Pe un canal de stiri se spune ca doua firme ale liberalului Dinu Patriciu au sponsorizat rivalii de la PSD in campania electorala. Trec mai departe, cautand ceva interesant, palavragind in continuare despre te miri ce…
Ma duc sa fac un dus… Abia aici, sub ploaia calda, imi dau seama ca am trecut indiferent peste stirea cu sponsorizarea PSD de catre Dinu Patriciu. Ar trebui sa fiu surprins de o asemenea colaborare, dar realizez cu mirare ca nu e cazul. Ar trebui sa fug la calculator, sa n-am stare, sa caut repede pe internet, sa vad ce spune tara … Dar, dupa ce ma spal, ma duc sa scot niste castraveti murati. Ar trebui sa comentez cu ai mei, sa ne crucim cum a fost posibila o asemenea… sa-i zic tradare? duplicitate? poate sunt cuvinte prea grele… Dar noi il barfim pe vecinul batut saptamanal de nevasta. Ar trebui sa-mi schimb parerea despre oamenii politici. Dar nu mi-o schimb. Ar trebui sa fie o stire-bomba. Dar nu e o stire-bomba. Ar trebui sa revin la televizor, sa caut alte canale de stiri, sa vreau sa aflu detalii. Dar ma duc sa ma tund si imi repet sa nu uit la intoarcere sa iau un pepene si niste cartofi. Ar trebui macar sa ma mir. Dar nu ma mir. De ce as face-o? E o banalitate.
Daca vrei sa crezi in politica, trebuie sa crezi intr’o cauza si sa lupti pentru ea! Daca nu, ‘clasa politica’ de ieri care face „politica” de azi nu merita luata in serios, dar trebuie sa fim cu ochii pe ea sa nu faca pagube mai mari decat cele facute deja!