Conform unui sondaj efectuat in Germania, Romania ar fi o tara frumoasa, dar cu locuitori inapoiati, hoti si murdari. Nu stiu daca in sondajul efectuat au fost cuprinse toate paturile sociale asa cum ar fi corect, dar cred totusi ca statisticienii au pe undeva dreptate. Doresc sa fac un comentariu aici si anume pe doua capitole. Risc sa pun la incercare rabdarea cititorilor si sa incalc spatiul normal pus la dispozitia celui care are o parere si vrea neaparat sa scape de ea.
Tara noastra este aproape necunoscuta pe aceste meleaguri. De ce? Ajunge sa rasfoiesti un catalog care te indeamna sa petreci un concediu in strainatate. Pentru Bulgaria apar tot felul de oferte de hoteluri comfortabile si curate la preturi accesibile oricui. Pentru Romania apar cateva poze de proasta calitate si spalacite. Ni se arata un bloc turn pe malul marii, care se numeste foarte “original” Hotel Neptun, apoi o imagine luata din avion din Poiana Brasov si cu putin noroc mai vezi si o poza decolorata cu Voronetul. Iar cand cauti ceva mai ieftin si vezi preturile romanesti, te apuca un ras nervos si un dor nemaipomenit sa te indrepti catre Bulgaria, Turcia, Grecia sau Spania. Multi cetateni romani fac deja asta. Nemtii care vin din Bulgaria, lauda in gura mare comfortul, curatenia si mancarea care le-au fost oferite acolo la niste preturi convenabile. Noi sadim cativa palmieri vestejiti pe malul marii si asteptam ca strainii sa dea buzna peste noi si sa plateasca preturi ca in Monaco. Un neamt imi spunea ca a auzit ca Romania ar fi o Elvetie balcanica. I-am dat dreptate, gandindu-ma in acelasi timp cu tristete ca noi nu suntem in stare sa ne vindem frumusetile tarii ca elvetienii. Vedeti, de aceea suntem considerati inapoiati.
Cati oameni, care traiesc din munca cinstita in Romania si au doi copii acasa, isi pot permite o calatorie cu toata familia in Germania, Franta sau Spania? Salariul le ajunge abia pentru benzina si taxele de autostrada. Despre cazare si mancare sa nu mai vorbim. Poate daca ai o ruda sau un prieten pe acolo. Si totusi, Occidentul este plin de romani. Este adevarat ca au un ten cam inchis la culoare. Sa nu fiu gresit inteles: Nu am nimic impotriva tiganilor. Si nici impotriva altor rase, care impanzesc acest glob de lut. Dar atata timp cat fura, cersesc, se ocupa cu proxenetismul in loc sa aduca un aport societatii in care traiesc, nu sunt compatriotii mei, chiar daca in pasaport scrie ca ar fi cetateni romani. Am vazut in Spania o batrana cersetoare. Cocosata de mijloc, abia tarandu-si piciorele neputincioase. Avea in mana o hartie, pe care era scrijelit ceva in patru limbi (franceza, engleza, germana si spaniola) pe care o arata turistilor si solicita ceva bani pentru hrana zilnica. Hainele pe care le purta, mi s-au parut pe undeva cunoscute, asa ca m-am dus langa ea si i-am vorbit romaneste. Baba s-a speriat de moarte, dar mi-a raspuns tot romaneste cu voce tremuranda. Din umbra s-au desprins trei gealati cat usa, care ma priveau linistit si intensiv. Privirile lor nu prevesteau nimic bun pentru sanatatea mea actuala si viitoare. Asemenea fete amenintatoare mai vazusem eu prin cartierele marginase ale Bucurestiului. Numai dupa mutre puteai sa le dai zece ani de puscarie. I-am intins babei un euro (bogdeaproste, cu placere) si am plecat. Am intrat furios in primul bar si mi-am comandat o bere. Clocoteam de furie: Deci nu va ajunge ca trimiteti copii sa cerseasca, fete tinere sa se prostitueze, acum trimiteti si o batrana aproape neputincioasa, care abia isi mai tareste piciorele la cersit. Daca ii prinde politia si ii ia pe sus (ceea ce s-a si intamplat) spun ca nu sunt decat niste bieti oameni din Romania. Ei bine, asta sunt si eu! Suntem noi un popor de cersetori?
Facand odata o verificare in depozitul firmei, seful vine si imi prezinta un nou angajat si compatriot de-al meu. Era un tanar blond din Timisoara. Ne-am dat politicos mana, iar primul lucru care a gasit el sa ma intrebe (vazandu-ma probabil in costum si cu cravata) a fost “Cum v-ati invartit domnule, de postul asta, asa un post as vrea si eu”. Ce era sa-i povestesc? Ca mi-am rupt coatele pe bancile unei facultati din Frankfurt? Ca am tocit si mi-am sacrificat multe weekend-uri pentru a-mi lua examenele? Ca totul a costat “blood and tears?”. I-am spus “Lasati ca va explic eu altadata.” Dar nu am mai apucat. Dupa cateva zile am aflat ca fusese dat afara pentru absente nemotivate de la servici. Nu stiu ce s-a intamplat cu el. Poate ca s-a invartit pe undeva. Caci asta este mentalitatea care ne-a fost sadita in mintea noastra romaneasca: “Noi nu muncim, noi ne-nvartim!”. Se poate constata asta si pe la politicienii romani, dar acum nu vreau sa mai intind pelteaua si sa ma tin de tema mea.
Mare noroc pentru onoarea noastra romanesca, ca acest sondaj a fost facut in Germania, unde Romania nu este prea cunoscuta. Ma gandesc cu groaza la ce ar fi spus francezii ale caror orase sunt pur simplu asediate de corturi si tabere romanesti (sunt doar cetateni romani sau nu?). Sau daca s-ar fi facut acest sondaj in Londra, unde aproape la fiecare colt sta un cersetor roman? Si apoi ne miram si ne revoltam ca Anglia refuza sa dea vize de intrare la romani. Au englezii ceva cu noi sau au facut ai nostrii ceva, care este in neconcordanta cu civilizatia lor? Cand suntem etichetati ca hoti si lenesi, ne suparam. (Un mic mic amanunt: un cersetor in Londra castiga peste 100 euro pe zi. Buni bani si mai ales neimpozabili! Autoritatile britanice au ajuns sa apeleze la populatie cu rugamintea, sa nu se mai dea nimic cersetorilor. Stiati ca un transport din Romania catre Anglia inclusiv intrarea ilegala in tara costa cam 5000 $ de caciula? Renteaza insa, dupa cum se vede.)
Mergand prin Bucuresti poti admira siluete de blocuri moderne din beton, otel si sticla fumurie ca in Vest. Dar daca te uiti in sus si le admiri, risti sa calci in baltoace si sa te impiedici de gunoaiele de pe trotuar. Daca mai esti si la volan, risti sa-ti rupi suspensiile masinii in gropile de pe strada. Stand pe o terasa si incercand sa bei o bere, esti asaltat de o droaie de cersetori si aurolaci nu prea spalati care degaja un parfum suspect, cu mana intinsa. Daca faci imprudenta de a fi bine imbracat, taximetristul schimba ceasul de marcaj la tariful de cursa de noapte. Iar daca te vede ca esti strain de oras, te plimba peste tot ca sa poata incasa o suma respectabila. Suntem hoti? Suntem murdari?
CAPITOLUL DOI
Nu prea dau eu crezare unor asemenea sondaje. Mai ales cand subiectii sunt intrebati despre o tara, de care au auzit doar din an in Paste. (Chiar si o doamna care avea post de consilier prezidential la Cotroceni s-a cam incurcat cand a venit vorba de Norvegia. Despre culoarea parului ei nu vreau sa vorbesc, caci ar spune multi ca am prejudecati.)
Nu, nu este chiar asa cum spun sondajele. Marea majoritate a romanilor din Occident s-au adaptat, au un servici, au invatat sa lase smecheria acasa si sunt respectati de vecinii lor germani. Dau cateva exemple mai jos:
Fiind putin deranjat de o masea ma duc la un dentist. Asistenta lui, frumusica, tanara si bine facuta (Ce legatura au aceste remarci cu tema ta, mai baiatule? Adevarat, nu au nici o legatura. Va rog sa ma scuzati, dar nu m-am putut abtine.) Observand accentul meu, ma intreaba de locul meu de bastina. Ii spun si ea intra la doctor. Sunt apoi chemat in cabinet si „tortionarul“ meu imi da prietenos mana si incepe sa sporovaiasca romaneste. Era roman. Muncea, se pusese pe picioare, avea propriul cabinet si isi vedea de meserie. Deci se poate. De chinuit, tot m-a chinuit ca pe hotii de cai, dar cine merge de buna voie la dentist nu are dreptul sa protesteze.
Ducandu-ma la controlul anual cu motanul meu, acesta dadea semne de nervozitate. L-am apucat de ceafa ca sa-l imobilizez, iar printre dinti mi-a scapat un foarte romanesc “Stai dracului linistit!”. Doctorul a inceput sa rada si sa-mi vorbeasca romaneste. Era din Sibiu. Avea preturi piparate. (Pentru cei neavizati, controlul anual al unei pisici costa aici mai mult decat la un om. Dar ce poti face? Sa te certi cu nevasta?) Dar dupa cum se vede, un om care se pricepe si isi cunoaste meseria are succes.
Cand avem chef de mititei sau de o ciorba de burta cu ardei iute, mergem la cativa kilometrii de noi la un local. Restaurantul are un nume nemtesc si chelnerii sunt germani, dar propietarii sunt doi romani, sot si sotie. Nu au studii, stau numai si gatesc. Au incercat sa puna pe picioare un restaurant cu specific romanesc. Nu prea au avut clienti, in regiune sunt putini romani. Atunci au inceput sa gateasca si nemteste. La ora actuala trebuie sa-ti rezervi o masa la ei, atat este de plin. Ai avantajul ca poti sa le spui ce ai vrea sa mananci: sarmale, mici, salata de vinete, piftie sau Dracula steak. (Daca tot nu s-au descurcat guvernantii romani cu Dracula Park s-au descurcat ei cu niste fleici prajite in sos de usturoi. Mananca nemtii de se sparg.) Iti prepara totul la dorinta pentru a doua zi. Preturile nu sunt mici, dar moderate, iar localul sclipeste de curatenie. Sunt romanii murdari? Ai nevoie de universitate si de cultura, sau ajunge doar sa pui osul la treaba cu harnicie si un strop de inteligenta?
Ma opresc aici cu exemplele, desi as putea da mai departe cu sutele.
Avem un nume rau in Europa. Putini sunt cei care au auzit de un Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Cartarescu, Plesu sau Paleologu. De fapt si in Romania stiu destul de putini. „Sa vedeti, bugetul pentru educatie si cultura este cam mic.” Noi suntem pentru ei tara, in care fotbalistii se drogheaza, unde toti sunt pusi pe furat, tara de unde se trag barbatii care ademenesc fete tinere in Vest, le iau actele, le bat si le obliga sa se prostitueze, tara cersetorilor, a copiilor abandonati, etc.
Dar nu este chiar asa. M-a durut sufletul cand, mergand odata in concediu in Spania, granicerul mi-a facut semn cu capul sa trec mai departe, fara sa-mi ceara actele, in timp ce pe dreapta erau trase numai masini romanesti care erau controlate pana la ultimul surub. Nu e drept! Nu li se acorda nici macar prezumtia de nevinovatie. Poate ca veneau sa munceasca cinstit sau erau simplii turisti ca si mine. Diferenta intre mine si ei era numai, ca pe numarul masinii mele era un D si pe al lor un RO.
Remedierea acestei situatii revine guvernantilor romani. Cum, nu stiu. Ei sunt capetele luminate. Dar ei sunt preocupati sa se certe intre si sa se ia la intrecere, care fura mai mult. Un scriitor al carui nume imi scapa in moment, a scris despre Romania:
Buna tara, rea tocmeala,
F….in c.. de socoteala!
Eu nu pot decat sa ma asociez acestor versuri, desi cu mare neplacere.