Taxa de timbru de 3% la vanzarea de locuinte, recent aprobata de Camera, loveste din nou in clasa de mijloc. Sa vedem de ce. Eu, ca finantist m-am mutat cu casa de 6 ori in noua ani. Seful meu, mai matur putin, s-a mutat de 8 ori in 14 ani.
8*3% fac aproape un sfert de casa, nemaisocotind fluctuatiile pietei imobiliare, la care aceasta taxa nu rectioneaza. Pierzi, castigi, trebuie sa platesti.
Noi nu spunem ca Romania industrializata va arata ca America, sau ca Europa, sau ca fosta Uniune Sovietica, in care tot talentul dintr-o specializare se cumuleaza in jurul unui centru de excelenta a unei universitati-doua si apoi pleaca intr-o zona industriala ca Silicon Valley, sau Wall St., sau the City. Dar altfel cum?
Prefectii, primarii si episcopii fireste, vor ca in Romania totul sa fie uniform: Moldova sa aiba fabrica ei de autobuze la care toti inginerii sa fie scoliti in Iasi, Muntenia fabrica ei, etc. Clasa de mijloc primeste epitete ca “ecumenisti”, iar un Bucurestean in Ardeal continua sa capteze o atentie putin ostila.
Este aceasta conceptie viabila, sau miroase a pericol de federalizare? Mai prind slogane de genul “Tot Ardealu-i fruncea”, etc? Taxa asta nu cumva incearca sa lege iobagul de pamant, ca in Evul Mediu?
Este clar ca perdantii sunt clasa medie, mai mobila. Castigatorii, cei care refuza tehnologizarea ultimilor decenii, se vor baricada in spatele latifundiilor, cautand sa faca din Romania o tara Sud-Americana si sa se asigure ca va exista suficienta forta de munca care sa le munceasca pe mai-nimic la intreprinderile la care sefi vor fi cumetrii, nepotii, nasii si cumnatii lor.
Revenind la exemplul Vaii Siliciului, problema este ca atunci cand se incearca fructificarea talentului prin legi fiscale in loc de avantaje naturale, siliciul, in loc sa ajunga in calculatoare, ajunge direct sub bluzele concubinelor liderilor judeteni, formand apetisante, dar complet inutile Vai ale Silicoanelor.