azi am vazut un arici mort în iarba toamnei mele.
zacea parasit. abandonat de prieteni într-o nepasare rupta din Goya.
m-am asezat lînga el în reculegere, ochiul meu privea înauntru nefericirea existentei.
sa ai tepi. sa nu fii mîngaiat.
sa nu te poti apropia de sotie în zilele de molima.
prietena mea a fugit de mine cu o alta femeie.
Deduc:
regnul homosapiens nu are tepi. dimensiunea olfactiva se pierde în statia de benzina unde totul e octanic.
Repet:
îmi dau lacrimile de la ariciul acela.
avea o familie, pui, un rost social si altul genetic.
avea oare biblioteca ?
oare ce citesc aricii iarna?
Latifa prietena prietenei mele
rontaie alune cu bere si citeste Cehov
Da din picioarele ei lungi de placere, sub ochelari roua.
Invitatie :
Daca o invit la o cafea devine arici. Femeilor le este frica de sentimente. Mai bine singure si triste.
Am sa-mi caut alta prietena, doctor veterinar, sa îmi explice ea de ce mor primavara aricii..
FEMEIELE AU SENTIMENTE DACA STII CUM SA LE IEI.
PERSEVEREAZA… PINA LA ADANCI BATRANETE SIGUR VEI REUSI
IULIAN R
„ochiul meu privea înauntru nefericirea existentei”
ag
pastrand acest vers
cum zilnic imi zic
privesc viatza altuia mult mai intens
chiar o traiesc prin
prin spinii tandafirului
cand ma ranesc…
din graba de a insufla
putina viatza trandafirului meu
rupt
prea devreme
sau poate prea tarziu
omeneasca si incipienta protejare
a plapindului trandafir.
bianca marcovici