Johann PESTALOZZI, pedagog si sociolog elvetian – 1746-1827… „A fi liber înseamna a trai? Creatia este un act de libertate. Opera Creatorului cere libertate si buna stare. Libertatea este esenta eticii, geniul realizând o valoare etica. Odata cu eliberarea spiritului se produce si o rectificare a trupului, pâna atunci contorsionat de mizerie si umilinta. Când a venit LIBERTATEA, cine poate spune cât sânge îi trebuie, câte lacrimi, câta distrugere si câta suferinta? Nu este sfârsitul tânguirilor, ci acea aspra enigma a vietii, când, pentru un zâmbet, pentru o speranta, pentru o fericire, sunt necesare mii de picaturi de sânge si de lacrimi”. (Avertis AHARONIAN, cugetator armean).
– „Libertatea este pentru timpul societatii, ceea ce este sanatatea pentru individ; daca omul îsi pierde sanatatea, el nu mai gusta nici o placere în lume; daca societatea îsi pierde libertatea, ea slabeste, se vlaguieste, se descompune si nu mai vede chipul fericirii. „(Harutinian ALPiAR).
– „Gelozia si invidia, nu exista numai între indivizi, ci si între tari. Dar oamenii nu înteleg ca pentru a progresa si pentru a avea, trebuie sa si muncesti.”
– „Cele 8 pacate ale omenirii: neomenia în relatiile dintre oameni; devastarea mediului natural; deslantuirea tehnologiei aducatoare de orbire fata de adevaratele valori umane; ravagiile drogurilor halucinogene; degradarea fondului genetic uman; ruptura cu traditiile; uniformizarea gândirii datorita actiunii coercitive exercitata de mijloacele massmedia si înarmarea nucleara cu tot ce decurge din aceasta realitate.”
– Marele filosof SENECA a spus: „Et niminiim neminisse necesse est”, în trad.: Si nu este nevoie sa-si aduca aminte de nimic. Cei mai ingrati, spunea Seneca, nu sunt aceia care nu raspund la binefaceri, ci aceia care uita ca le-au primit. Cei mai vinovati de injurie nu sunt aceia care nu-si cer scuze, ci aceia care uita de a fi savârsit injuria. „Redit ad auctorem genus sirpemque primam sanguis refert” = Tatal reapare în fiul sau, iar sângele, chiar degenerat poarta semnul originii sale.”
– „Sa fi sincer cu corbul sau cu lingusitorul care joaca comedie si triumfa ca tragedian”? Parafraza a cuvintelor filozofului cinic ANTISTENE, transmise de DIOGENE. „Aflam din „Învataturile lui Hecaton” ca Antistene avea obiceiul sa spuna ca e mai bine sa dai peste corbi, decât peste lingusitori, deoarece corbii te manânca dupa ce ai murit, iar lingusitorii te manânca de viu”.
– Curioasa îmbinare între elementele gândirii grecesti si ale doctrinei religioase iudaice, face din scrierea lui Pseudo-Josephus un produs caracteristic al culturii elenistice. Autorul pare sa fi fost un contemporan si un tovaras de idei al lui Philon, cel mai de seama reprezentant al gândirii alexandrine. Teoria virtutilor cardinale pe care stoicii o luasera din Republica lui Platon, împartirea pasiunilor între placere si durere, expunerea relatiei dintre ratiune si efecte, îl ajuta pe Pseudo-Josephus sa demonstreze deplina libertate interioara a omului. Printr-o ratiune bine orientata, omul este capabil sa domine atât placere, cât si durerea, poate sa reziste presiunilor exterioare, sa ramâna fidel idealului sau de gândire si comportare. Spre deosebire de stoici, care vedeau în pasiuni, simple dereglari ale ratiunii si preconizau extirparea lor. Pseudo-Josephus credea, ca si gânditorii moderni (regasim ideea la Descartes), ca „pasiunile sunt înnascute si ca ratiunea nu le poate distruge, ci numai dominà.”
– „Când puterea are dreptate, dreptatea nu are putere.”
– „A îmbogati pe cineva, este mai împaratesc decât de a se îmbogati. A face bine aproapelui este mai dulce decât de a primi binele. De sanatate si avere sa te bucuri atunci când le ai.” (Idei aristotelice)
– „În corpul ca si în mintea hârtuita de necazuri, nu poate exista sanatate.” (Dixit Cicero).
– „Nu trebuie sa ne preocupe numai activitatea ce se manifesta prin descarcarea nervoasa a muschilor, ci mai ales activitatea interioara, spirituala, care e mai capabila sa formeze un suflet distins, în stare a fi folositor societatii în care traieste. Numai fiind nutrite cu radacina – iubire si credinta, fortele noastre, adica tulpina, vor produce ca fruct umanitatea. Fara moralitate si fara credinta, lipseste capatul firului de la care porneste si care termina umanitatea. Daca acordam omului numai posibilitatea de a munci, fara a dezvolta în sufletul lui germenul umanitatii, atunci roadele muncii vor servi la nutrirea si întarirea instinctului animai si tendintelor egoiste, care, în lipsa altor scopuri si tendinte mai bune, ar reprezenta singura tinta a activitatii lui”. (Johann PESTALOZZI, pedagog si sociolog elvetian – 1746-1827)
– „Omul este vesnic în cautarea dupa ceva ce înseamna mai mult decât hrana si îmbracaminte. Istoria omului este istoria umblatului dupa necunoscut, aspiratia catre realizarea a ceea ce e nemuritor în sine – SUFLETUL. Pradând si darâmând împaratii, îngramadind avutii uriase si nepasator aruncându-ne în pulbere, dând forma visurilor si dorurilor lui în sumedenii de simboluri si azvârlindu-le apoi, ca un copil jucariile, când nu i se mai potrivesc cu vârsta, faurindu-si chei fermecate ca sa deschida tainitele creatiei si, dupa ce si-a risipit, fara sa-i pese munca de mii de ani, întorcându-se iarasi în atelier ca sa nascoceasca vreun nou sistem – astfel trece omul dintr-o epoca spre realizarea deplina a sufletului sau – a sufletului care e mai mare decât toate comorile pe care omul le aduna, decât toate faptele pe care le îndeplineste, decât toate teoriile pe care le cladeste – a sufletului a carui înaltare n-o împiedica nici moartea, nici putrezirea. Ca sa scape de întuneric, samânta se trudeste sa încolteasca, mugurul sa înfloreasca. Casa se desface din negura nelamuritului, gândurile si conceptiile noastre cauta necontenit de a capata forma exterioara”. (Rabindranath TAGORE, scriitor indian, 1861-1941).
– „Sensul vietii nu este de a trai intelectual sau voluntar, ci de a trai intens si deplin, potrivit aptitudinilor individuale si sociale pe care natura si evolutia sociala le-a sadit în sufletul individului. Numai prin munca în mod constant, se pot alunga grijile si mizeriile vietii.
– „Însusi Jupiter, pentru a crea pe Minerva, a trebuit sa recurga la ciocanul lui Vulcan. Orice nastere e dureroasa … Ceea ce caracterizeaza efortul, e lupta, conflictul, chinul pe care îl are cineva pentru a-si concentra gândirea si a-i pastra directia. Efortul spontan este singurul în masura sa fortifice sufletele si sa le pregateasca pentru lupta vietii”. (Paul BERNARD, scriitor francez 1866-1947).
– „Cu cât truda într-o activitate voita este mai mare, cu atât si satisfactia lucrului împlinit.”
– „Fiecare forta se exercita prin functiunea sa proprie. Educatia intelectuala se face prin exercitarea fortei de gândire”. (René DESCARTES, filozof, matematician si fizician francez – 1596 – 1650).
– Conceptia filozofica a lui TOLSTOI, cu privire la înfrânarea dorintelor, el dorind sa se anihileze cu totul aceasta vesnica dorinta de „NOU”, spunea ca „Omul sa nu tinda sa-si sporeasca nimic, sa nu doreasca nimic si nimic sa nu-l tulbure. Sa fie un ascet candid. J.Jacques ROUSSEAU în schimb, spune ca „Este bine ca dorintele sa se dezvolte în masura posibilitatilor de a le împaca. Important este ca acestea, dorintele, sa n-o ia înaintea putintei de a le împaca.”
– Învatamântul post scolar în Danemarca, care se realizeaza între vârstele de 18-25 ani, nu prepara indivizii pentru o anumita profesie, nici pentru examenele universitare, ci tind sa destepte fortele spirituale latente ale masselor populare.
– „Diogene LAERTIUS, scriitor grec, rezuma astfel bunurile unui om: bunurile corporale, precum sanatatea si vigoarea, frumusetea, si în al treilea rând bunurile exterioare, materiale, faima si cele asemanatoare. Socotea ca numai virtutea nu-i de ajuns ca sa produca fericirea, ci ca sunt necesare pe deasupra si bunurile corporale si cele exterioare, deoarece înteleptul ar fi nenorocit daca ar trai în dureri, saracie si alte asemenea împrejurari. Primind cele date, cel ce multumesta va lua din nou, dupa cum spune cuvântul de obste din calea adevarului. Deoarece darul nu este mut, ci ca si cum ar da glas, multumeste binefacatorului. Dar spune cineva ca vorbele despre daruri, trebuiesc sa fie masurate si foarte scurte. Si nimeni sa nu-si laude singur cele daruite.”
– „Nu tin atât de mult ca sa stiu o meserie, ci ca sa înving prejudecatile care dispretuiesc meseriile (Rousseau)”.
– „Educatia sa fie libera, nu libertina. A distruge individualitatea, înseamna a distruge omul”. (Diesterweg, pedagog german (1790-1866).
– SPENCER Herbert (1820-1908), filozof si sociolog britanic, spunea – „Cât de necesar este pentru dezvoltarea vietii sufletesti de a avea un corp sanatos si puternic, mijlocul de capetenie fiind jocul în aer liber, nu gimnastica”.
– PLATON spunea ca – „Este o eroare raspândita printre oameni, de a dori sa vindeci separat spiritul si trupul. Pazeste-te bine de a te lasa angajat de unul care îsi îngrijeste corpul, fara a-ti elibera si spiritul. Spiritul, în primul rând trebuie îngrijit, daca vrei ca trupul sa fie în stare buna”.
– ” În locul vorbelor din carti care ne învata sa credem mult si sa nu stim niciodata nimic, trebuie sa exercitam mintile, simtirile omului, care sunt uneltele inteligentei noastre, în asa fel ca fiecare om sa aiba ratiunea unui întelept si vigoarea unui atlet. A exercitanecontenit trupul, îl facem robust si cu judecata”.
– J. Jacques ROUSSEAU, scria în celebra carte de pedagogie, intitulata -„Emile ou de l’éducation”: „Copilul care citeste, nu cugeta, ci numai citeste, nu dobândeste cunostinte, ci învata cuvinte. Sa nu învete stiinta, ci s-o descopere”.
*********************
P.S. – Cugetarile de mai sus sunt culegeri personala din autorii mentionati, iar cele lipsite de autor sunt preluate din diverse publicatii sociologice si pedagogice.
Venera E.DUMITRESCU-STAIA