Chiar de sunt simpozioane, manifestiaţii culturale sau chiar simple întâlniri ale românilor, toate au un singur scop, de a face românul să se simtă ca la el acasă.
Aşa cum vă aşteptaţi, de la aceste evenimente nu lipsesc micii, sărmăluţele, berea românească, dar nu în ultimul rând… înjurăturile atât de specifice românilor.
De cum am ajuns la Nurenberg, la începutul lunii iulie, (despre acest eveniment vreau să vă vorbesc), nu mi-a fost greu să nimeresc, iar acest lucru, în primul rând, datorită mirosului atât de strident de mititei.
De cum am intrat pe „porţile” locului unde era organizat evenimentul, în faţa mea erau sute de oameni, majoritatea români… Toţi vorbeau româneşte, de la vânzătorii de porumb fiert, îngheţată şi mai ştiu eu ce minunăţii, până la copiii ce mergeau de mână cu părinţii lor.
În faţă, o scenă, unde artiştii urmau să-şi susţină recitalul, iar în rest…, bucurie şi voie bună…. Deh! Aşa cum îi stă bine românului, nu?
Mihai Constantinescu, Sofia Vicoveanca, Victor Socaciu şi alţi cunoscuţi artişti au adus mai aproape de inimile românilor muzica românească… La mese, toţi se înfruptau din mâncarea tradiţională, cam piperată… la preţ, dar asemenea evenimente nu sunt zilnic, aşa că… merge, se încurajau românaşii….
Ajunsă acolo, m-am pus pe treabă, revista AŞII VÂLCENI, trebuia să ajungă în mâinile compatrioţilor mei, aşa că, în mai puţin de jumătate de oră, majoritatea citeau ultimele două numere ale revistei.
Felicitările, nu au întârziat să apară de pretutindeni, dar în special, legându-se şi o colaborare cu renumita Dani Rockoff, omul de presă al românilor de pretutindeni, aşa cum îmi place, şi nu numai mie, să îi spun.
O petrecere reuşită, aş spune, dar mai trebuie umblat pe la…. ”cei şapte ani de acasă”… În urma petrecerii, nu era greu de ghicit cine a fost în acel loc, dar dacă vedeai ce era…, îţi dădeai seama…
N.B. Aş fi vrut ca acest articol să-l închei mai optimist, dar nu am avut puterea să ascund… finalul…
