La ce v-aţi gândit stimaţi cititori când aţi vâzut acest titlu? La frumoasele peisaje ale ţării noastre, cu siguranţă!
Aşa este! Avem locuri care, dacă le calci o dată, cu siguranţă te vei mai întoarce să le vezi, aducându-ţi cu tine rudele şi prietenii.., dar acest lucru, numai dacă maşina a mai rezistat sau dacă v-aţi cumpărat alta…
De ce? Deoarece, de curând am vizitat un loc drag mie, şi anume: Cheile Bicazului.
Mergând pe traseul dinspre Piatra Neamţ spre Bicaz, drumul mi s-a părut mai practicabil, dar după ce ajungi la Lacul Roşu, începe adevăratul calvar. Gropi, pe care aş putea să le numesc cratere… Am încercat să ocolesc, dar nu am putut, deoarece, ocoleam o gaură şi dădeam în alta…
Cu chiu, cu vai, am ajuns „în vale”, cum spun localnicii, dar nici aici, nu era drumul mai bun, deoarece drumul până la Gheorghieni a fost unul plin de întâmplări şi surprize.
Întregi turme de vite, gâşte şi găini (cu sau fără aviară), ne tăiau calea, supunându-ne maşina la toate încercările… De la frânări bruşte până la adevărate strecurări printre animalele şi păsările care habar nu aveau ce este cu noi pe „domeniul lor” – strada…
Nu ştiu de ce, dar drumurile noastre, spre anumite puncte turistice lasă de dorit…
Cu ochii pe sus, la frumoasele peisaje, presupun că cei, care trebuiau să se ocupe de asfaltare, au uitat să vadă şi ce mai este pe jos…
Dar mă întreb…, oare nu au simţit?
La finalul acestei călătorii mi-am schimbat bucşele maşinii şi încă alte minunăţii la care eu nu mă pricep şi mi-am pus întrebarea: oare merită să faci această excursie, având în vedere că reparaţia maşinii m-a costat mai mult decât excursia propiu-zisă?
Avem natură de… natură, atât pe „sus”, cât şi pe „jos”…!
