Stuart Davis, The Paris BitPe la zece seara intregul colt avea sa intre in plinatatea vietii lui proprii cu terase pline ochi si cu bine cunoscutii poeti sau pictori beti… falfaindu-se de-a lungul drumului din cafenea in cafenea.
(Morley Callaghan, That Summer in Paris: Memories of Tangled Friendships with Hemingway, Fitzgerald, and Some Others)
Candva prin anii 1920 Callaghan a trait pentru scurta vreme in Paris si a facut parte dintr-o gasca – mai tarziu avea sa fie cunoscuta sub numele de Generatia Pierduta, The Lost Generation, termen inventat de Gertrude Stein – numai ca pe vremea aceea ei erau exact asta, o gasca de tineri entuziasti si visatori prin Monmartre. That Summer in Paris este despre ei, despre Hemingway, despre Scott Fitzgerald, despre Joyce – si despre un meci de box! Chiar asa, Hemingway l-a provocat pe Callaghan, care era insa (ca boxer) mai tare, asa ca si-a facut amicul knock-out. Scott Fitzgerald arbitra.
Anii 1920 in Paris, o epoca a carei cronica este in fotografiile lui Brassaï, Kertesz, Man Ray – simti spiritul anilor aceia in picturile lui Stuart Davis, Picasso, Van Dongen, sau Mondrian. Traiesc inca anii aceia, in atatea pagini de Hemingway, Scott Fitzgerald, Henry Miller, Anaïs Nin, si Callaghan, si Cowley…
Hemingway si ceilalti, The Lost Generation, Generatia Pierduta si Anii Nebuni, Les Années Folles.
Un film, Les Années Folles, povesteste istoria anilor 1920 in Paris. Regizorul filmului a fost Mirea Alexandresco. Parintii ii erau romani si au trait multi ani la Paris, unde Mirea era nascut. Ei s-au intors in Romania, dar Mirea a ramas sa traiasca in Franta. Parintii mei erau buni prieteni cu ei si imi amintesc cum ne povestea doamna Alexandrescu despre planurile fiului ei pentru film. Asa ca am cunoscut filmul inainte sa-l vad. Les Années Folles a fost terminat in 1960, l-am vazut cativa ani mai tarziu, l-au dat intr-o seara la Telecinemateca. Serge Reggiani era naratorul, si istoria anilor ’20 parizieni avea sa raman pentru mine asociata cu vocea lui de bariton.
Multi ani mai tarziu Mirea Alexandresco a venit penstru o saptamana in Bucuresti si ne-a facut o vizita. A venit la noi cu sotia si fetita noi am petrecut o seara minunata. Vorbea romaneste binisor, bine inteles cu accent frantuzesc. Un om foarte dragut. A murit prematur, iar Les Années Folles avea sa ramana singurul lui film.