răcnet infiorător alungă stolul de corbi,
impietrind
clipa
şi surghiunind-o in clepsidră.

magul
scuturat de unda de şoc a revelaţiilor religioase,
pipăie urmele copitelor despicate,
incrustate
in tapiseria oceanului nisipos:
“-da, ea este! “

coada şerpoaicei spintecă interfeţele realităţii.
breşe se deschid spre lumea de dincolo-proiecţia ideală a năzuinţeleor omeneşti.

impulsionată de explosive energii ale cunoaşterii,
se pomeneşte
in tabloul mental al imaginaţiei.
ei! …
aici ce să vezi?
fantezia isi face de cap:
modifică cu 180 de grade unghiul orgolios al inteligenţei analitice;
trezeşte intuiţia adormită la sânul stelelor;
verifică circuitele extazului;
extrage radicali si impurităţi din suspiciuni
şi
deschide supapa imaginabilului:
flori exotice,
pomi cu fructe dătătoare de viaţă,
peşti zburători,
şopârle schimbătoare la faţă,
părăsesc singurătatea,
monotonia,
fatalitatea
unei vieţi predestinate.

fragmente din oglinda realitaţii, nezdruncinate de spaimele vieţii cotidiene plutesc imponderabilile in grădina raiului.

radiografiază plămânii acestei lumi noi:
descoperă intre coaste ceva, ce nu-i vine să creadă… că există…o altă himera
mai proaspată,
mai pură
insinuată in somnul Lunii.

ispita gândului nedesluşit ii dă târcoale.
intr-un sfârşit de-amurg când astrul zilei moare,
conchide:
este tot ea-depozit de nostalgii cătrănite,
speranţe otrăvite,
frustraţii mumificate…
resuscitată doar de bucuria
conchistadoarelor iubiri,
pe care le credea…demult
pierdute.

.

. |