doua, trei note -crâmpeie de ritm,
sfărâmă
întunericul de deasupra adâncului:
clipa cardinală se naşte din
nimicul nepipăit.

muget prelung se aude…
colţul tăcerii-inorogului înaripat,
ia forma pavilionului urechii:
departe, spre miazănoapte percepe
fiorul începutului.

frenezia ritmurilor tâşnite din
modulaţii încă necunoscute,
dospeşte
aluatul cosmic:
trezind simţurile.

vectori de viaţă
izvorăsc din vidul cosmic, virginal.
încotro se întreaptă? …
cine poate spune?…
mânaţi de doruri,
de ambiţii
sau
de temeri,
impulsionaţi de propria lor conştiinţă
înfruntă
furia valurilor vieţii

clipa se-mbracă şi-şi pune în dreptul inimii un numar.

*
sentimentele intime de iubire,
mai fluide decat mersul vântului pe ape,
se limpezesc prin muzică.
aceasta-la rândul ei,
luminează drumul sinuos
spre poezie.

universul îşi reflectă frumusetea-n versurile ei…
şi suspină în surdină
odata cu stihuitorul ei.
*
< voi cânta pentru tine în ceasul apusului: tu vei cânta ca să m-acompaniezi, apoi îţi vei apleca frumuseţea pe pieptul meu şi vei spune :” Nu credeam să fie atât de frumos! ” >

. |