Suntem fara doar si poate o planeta a ambitiilor masculine. Acest fapt este cu atit mai evident cind vine vorba si clipa recunoasterii drepturilor artistilor femei. Daca in cinematografie, pe scena, in coregrafie, femeile au strabatut oarece cai spre recunoasterea valorii lor, in arta plastica zidurile masculinitatii sunt aproape inexpugnabile.
Putinele femei ramase in istoria artelor, au trebuit sa indure multe neplaceri din partea colegilor sau a sotilor. S-a mers pina la interzicerea de catre soti a putintei de a picta. Arta a fost milenii in sir o dezonoare pentru cei avuti. Cuvintul artist, artista era echivalentul unei moralitati indecente.
Pe de alta parte, sa nu uitam ca planeta mai are inca peste jumatate din femeil sub dominatia exclusiva a barbatilor. Suntem o planeta in care se pot vedea la orice colt legile scrise si nescrise ale egoismului masculin.
Poate ca subiectul ar fi ramas inchis, daca nu m-as fi intilnit cu el destul de des in ultimii ani.
Femeile artist plasticiene sunt printre cele mai ocolite valori in Romania. Vesnicele discutii intre barbatii pictori sau scriitori… despre puterea femeii de a patrunde esenta artelor, duc mereu intr-un labirint pierdut intre destine ratacite, incetosate.
Barbatii artisti nu vor sa acorde femeilor dreptul natural al inteligentei, al reconstructiei spirituale. Le exploateaza frumusetea si potenta feminina, neluind in serios inteligenta si creativitatea acestora. Astfel femeile sunt folosite si abandonate unei ignorante native planetare. Se pierd astfel valori de o nesacatuita incarcatura pozitiva. Sa nu uitam ca femeile sunt cele care dau viata, educatie si hrana tuturor barbatilor.
De ce se lupta barbati artisti renumiti (si nu numai) sa distruga femeia ca artist?
Nu de mult o artista a reusit sa primeasca maximul de voturi pentru preluarea conducerii unei filiale a Uniunii Artistilor Plastici. Din pacate, maestrul grupului a rostit formula deja clasica: ”Nu se poate ca Uniunea sa fie condusa de o femeie!”
Trist, dar adevarat. Femeile pictor sunt eliminate de pe piata valorilor din egoism masculin. Sunt mereu puse in umbra unor mizerii, unor preconceptii sau unor greseli vesnic iertate doar barbatilor.
Premierea in arta ocoleste in mare parte femeia libera de pretentiile barbatilor artisti. Independenta feminina costa de regula recunoasterea sociala.
Adevarul e ca in Romania de azi, exista un medievalism cultural extrem de dureros.
Se inventeaza mii de obstacole in fata celor ce fac arta prin firea lor naturala.
Se denigreaza femeia artist, sau este pusa in umbra.
Se interpun intre opera si recunoastere, interese meschine masculine.
Se uita de obicei, cand se scrie cate o noua pagina de istorie, de valorile feminine.
…
De fapt la ce bun sa insist, atit timp cit fiecare barbat a subminat viata a cel putin unei femei!?
O mie de ani sa mai fie oare nevoie pina cind se va recunoaste ceea ce este in fapt evident?
Sa fie oare masculinitatea in creatie superioara feminitatii?
Oare nu sunt fenomene complementare? Civilizatia fara complementaritate nu ar fi un simulacru aberant de existenta?
Cind barbatul maestru va fi in stare sa voteze femeia artist in functie suprema?