Ne lovim, toata ziua buna ziua, de Zile mai mult sau mai putin festive, de noi si noi prilejuri de a ne bucura pentru cineva, pentru ceva. Cautand cu oricata insistenta in calendar, nu vom gasi, totusi, o Zi a Blatistilor, desi nu trece zi lumina fara sa luam cunostinta de prezenta lor omniprezenta. Sa facem dreptate! Sa le daruim si lor, blatistilor, 24 de ore de odihna pe an! E mult? E putin?
Cine n-a facut blatul „macar o data, doar o data,-n viata lui”? Cine n-a mers „cu nasul” in excursie de la 10 persoane in sus, la sfarsit de saptamana, intr-un tren personal plin ochi? Cine nu s-a cazat clandestin in tabara la un prieten (acea dulce clandestinitate de care stia toata lumea, inclusiv profesorii)? Cine nu s-a strecurat gratis in discoteca? Dar acestea sunt blaturi atat de nevinovate, incat nici nu se pun la socoteala. Adevaratele blaturi sunt cele care aluneca in sfera evaziunii, sunt cele care aduc – practicantului si celor de sub aripa sa ocrotitoare – prosperitate, huzur, trai neneaca…
Adevaratii blatisti, hai sa-i includem aici si pe maestrii evazionisti, atat cei din varful piramidei sociale, cat si cei de la baza ei, sunt experti de necontestat ai traiului pe gratis, sunt cei care au ridicat blatul, evaziunea, pe noi culmi de performanta!
Ei pastoresc (nu e nici o aluzie… dar de ce n-ar fi?!) echipe de fotbal de top si pur si simplu nu platesc taxe si impozite, intrucat o tara intreaga le este datoare (multumim din inima!) pentru ca echipele respective ne reprezinta cu noi si mari succese in competitii internationale de prestigiu.
Ei sunt loviti de soarta cruda cu handicapuri grele, care-i impiedica sa contribuie la bugetul de stat alaturi de cei sanatosi, dar nu-i impiedica sa schieze, sa-si faca vacantele pe plaje exotice, sa petreaca de cu seara-n zori de zi, sa se betiveasca dantuind pe bancnote „fara numar- fara numar”, sa-si demonstreze veleitatile pugilistice sub protectia garzilor de corp, ori sa-si achizitioneze neveste noi in locul celor vechi.
Ei circula zilnic cu trenul dus-intors, razand de fraierii care se opresc la casa de bilete, dar suparandu-se cu sisul cand un „nas” nou cere, imprudent, biletul la control! Si tot ei sunt indignati nevoie mare cand un post de televiziune filmeaza garnitura oprita in camp pentru un control riguros.
Ei protesteaza galagios daca se desfiinteaza o linie de transport in comun cu care circula gratis si prefera mai bine sa se ia la tranta cu controlorii, decat sa dea banii pe bilet („dupa ce ca vine rar, sa le mai dau si banu’?”, „astea e scaune, ma?”, „numa’ prostii plateste…”).
Ei canta, de dragoste si de amarul vietii, din nunta in nunta si din bairam in bairam, ei se lauda ca au bani pentru ca-i iubeste poporul, dar nici cu gandul sa nu gandesti ca si-ar declara castigul la fisc!
Ei au certificate care certifica prezenta pe strada in miezul fierbinte al evenimentelor revolutionare si in consecinta nu platesc taxe si impozite la fel ca si cei care au fost prezenti pe aceeasi strada, in acelasi miez fierbinte al acelorasi evenimente, dar nu si-au cunoscut interesul!
Ei mostenesc, de la rude de diferite grade, bani, bijuterii, terenuri, tablouri, sacose cu aur la kilogram, case, obiecte de valoare! Ce paradox! O batrana pensionara, dintr-o modesta garsoniera, e milionara in dolari si euro, dar afla cat de bogata a fost abia la deschiderea propriului testament!
Ei se instaresc primind loturi de pamant si versanti impaduriti „in compensatie” la terenuri din zone care nu intereseaza pe nimeni, cu complicitatea autoritatilor locale, exact in aria unde se prevad investitii masive in viitor!
Ei se autosinistreaza si primesc vilane la schimb cu inexistente case din zone calamitate!
Ei sunt informati pe unde se vor face expropieri si dupa ce cumpara cateva casute modeste, li se ofera pe banii statului case mari si frumoase, gratis!
Ei participa la scolarizari, simpozioane, conferinte, pe toate meridianele, se deplaseaza gratis, stau la hotel de lux, dar nu stiu nici sa salute intr-o limba de circulatie internationala!
Ei omit sa mentioneze cadourile primite in perioada in care au detinut functii publice!
Ei uita sa-si declare (ce ti-e si cu memoria asta?) averea la inceput si la sfarsit de mandat, iar cand li se atrage atentia ca declaratia e incompleta sau inexistenta, multumesc frumos si atat, ca omisiunea nu e legala, dar nici pedepsita prin lege!
Sa le daruim si lor, blatistilor, evazionistilor, „uitucilor”, 24 de ore de odihna pe an! E mult? E putin? Pentru ei, sigur e prea mult.
Dar pentru noi? Hai sa fim sinceri! E mult prea putin!
La o emisiune tv de dupa revolutie se dezbatea cazul unei intreprinderi de pantofi la care se constatau furturi mari, care nu aveau nici explicatie si nici-o pista care sa duca la faptasi. Si din multimea de muncitori indignati adunati in curte se auzi:
„- trebuie facut ceva pentru descoperire hotilor, nu se mai poate asa, ramanem fara salarii. E adevarat ca si noi mai luam la cateva zile, acasa, pe sub haine cate o pereche de pantofi, doua, DAR NU ASTA E FURTUL CEL MARE …… ”
Ai dreptate tavarasico !! micile gainarii ii fac mari pe gainari.