În anul 2000, guvernul Israelian a hotărît retragerea trupelor din Liban, şi stabilirea graniţei dintre Israel şi Liban, pe linia internaţională, recunoscută de comunitatea mondială.
În anul 2005, guvernul Israelian a hotărît retragerea din Gaza pe linia de graniţă din 1967, linie recunoscută deasemenea de comunitatea mondială, ca graniţă.
Anul acesta, Guvernul Palestinian a încălcat legea internaţională atacînd şi răpind un soldat israelian din punctul de frontieră de pe teritoriul Israelului, aducînd riposta armată a Statului Israel.
Astăzi, trupe de pe teritoriul Libanez au atacat graniţa Israelului luînd doi soldaţi ca ostateci, probabil unul deja mort, al doilea rănit.
Guvernul Libanez trebuie să înţeleagă că orice atac de pe teritoriul său asupra altui stat este un act nelegitim faţă de comunitatea mondială; nu există scuză că Hezzballah este grupare armată aflată pe teritoriul Libanez, grupare necoordonată de guvern.
Cele două organizaţii vor să propună guvvernului Israelian schimb de prizonieri 3 contra 1500. Acest mod de a gîndi şi acţiune trebuie să primească o condamnare violentă din partea comunităţii mondiale.
Nu cred că există vreun Stat European care ar accepta să fie bombardat de rachete, atacat (provocat) mişeleşte şi forţat să ducă tratative nebeligerante în condiţiile date Israelului de Guvernul Hamas şi toleranţa Guvernului Libanez la acţiunile Grupării Teroriste Hezzballah.
Dacă comunitatea mondială se complace cu un asemenea Noul Orient Apropiat, atunci comunitatea mondială trebuie să se pregătească pentru şantaj din partea ţărilor care susţin aceste organizaţii teroriste, Iran, Siria.
Pe de altă parte, prin exemplul de „toleranţă” greşit înţeleasă, ţările civilizate se vor complace în ameninţări de rachete de către Koreea de Nord, apoi Pakistan iar apoi Uzbekistan ş.a.m.d.
Vreau sa fac cateva aprecieri asupra zonei si a conjucturii in care de desfasoara conflictul
Am sa incep cu observatia comuna a palestinienilor si a israelienilor cu vechime in zona, si anume aceea ca s-a trait in bune conditii, ca se vizitau reciproc, faceau cumparaturile unii la altii si incheiau afaceri.
Dar lucrurile s-au schimbat si de o parte si de alta, s-au schimbat in rau.
Conducerea politica si administrativa a palestinienilorr nu este din randul autohtonilor, dintre cei ce au plantat maslinii si au muncit greu pamantul.
O conducere straina locului, crescuta in pribegie, plina de fanatism religios si ura, fara de care nu s-ar putea evidentia si emancipa, nu s-ar putea erija in „salvatorii ” poporului palestinian, cand in realitate, le-a adus numai nenorociri, saracie si inapoiere.
La noi de asemeni, valuri de noi veniti, din nordul Africii pana in Turkistan si Kazahtan, noi veniti care in mare parte nu au stiut nimic de Israel, nici macar unde se afla pe glob.
Spiritul cu care a inceput constructia statului, de munca, daruire, seriozitate, s-a schimbat in coruptie, lucrul de mantuiala, violenta…
Tinerii palestinieni, crescuti afara din orce cadru normal de educatie, absorb ura, hotia ,terorismul. Nu au locuri de munca, nu au educatia invatatului si avansarii prin munca.
Militar lucrurile de asemeni s-au schimbat .
Israelul nu mai are de-aface cu falahii speriati si care isi lasau bocancii pe campul de lupta, sa fuga mai usor.
Rachetele se aduna in jurul nostru in numar cat mai mare, bataia lor s-a marit de la 20 de Km la 60, iar capul exploziv se poate inlocui cu chimic sau bacteriologic.
Armata noastra este puternica, dar construita pentru a face fata razboiului de blindate, artilerie si infanterie, nu celui de guerila.
Factorul politic si financiar mai ales, influenteaza mult hotararile guvernului si asa cum s-a mai scris aici, greu de apreciat daca astea sant hotararile cele mai eficiente
Sa intri in adapost la Haifa, sau Carmiel, sau Tzfat, te scoate din minti.
Sa fi nevoit sa ripostezi si apoi sa fi facut raspunzator de victime ,de asemeni.
exista o vorba :
„nu zidurile fac o cetate ci spiritul ce domneste intr-insa ”
Sa speram ca spiritul nostru e inca viu si nealterat.
_________________