„Domnule, dă-mi un dolar;
Ori doi, te rog!
Ori numai câteva centime.
Vreau să-i arunc în mare.”
Diavolul de pe umărul stâng,
Ăla de mă însoţeşte mereu
Şi-mi numără paşii,
Rânjeşte cu ochi injectaţi:
„Nu-i da fârtate, nici un şfanţ!
Ăsta minte.
Vrea să construiască submarine.”
Înclin să-i dau crezare…..
Valurile zguduie înfuriate
Pilonii promontoriului;
Verzulii, cu scoici lipite,
Ca nişte martori muţi.
În lumina apusului, în depărtare,
Licăre ochii peştilor înfometaţi.
Îi dau omului tot ce găsesc prin buzunare.
Consilierul de pe umărul stâng
Mârâie nemulţumit şi dispare.
Dan David, Los Angeles, martie 16-2006.