Avem politicienii pe care i-am ales.
Un electorat majoritar imatur propulseaza pe scena politica figuri “simpatice” pe motivul “Ce-o sa ne mai distram!”.
Intr-adevar, ne distram cu scarba din ce in ce mai mare.
Cand primul ministru a propus retragerea trupelor romanesti din Irak, nu stiu daca a urmarit sa-i dea o lovitura sub centura presedintelui Basescu. Argumentele pro retragere sunt destule si serioase pentru fiecare om care gandeste. Nu ne permitem costuri fara rost intr-un teatru de razboi care nu-i al nostru. N-ar trebui sa ne permitem sacrificii umane de dragul nici unui “licurici”. Am pierdut 12 ostasi. Presedintele varsa lacrimi si imbratiseaza membrii familiilor indoliate numai fiindca da bine in sondaje. Dar nu suporta ca ideea retragerii trupelor sa apartina premierului. “El”, Basescu trebuie sa aiba aceasta idee, el sa conduca, el sa obtina aplauze. Asa cum a facut si cu operatiunea de recuperare a jurnalistilor rapiti – o cacialma regizata de “forte obscure”. Basescu i-a adus in tara, Basescu a crescut in sondaje!
Asa ca a iesit ieri la rampa cu toate tunurile din dotare. A invocat cinstea noastra fata de aliati, necesitatea respectarii angajamentelor (A fost intrebat poporul cand s-au luat aceste angajamente?), l-a criticat in fel si chip pe premier. (Cum de nu mai tine minte ca el l-a propus? Trebuie sa suportam toate hachitele prezidentiale?) A vorbit de grupuri de interese, de securitatea nationala etc. Demagogie!
CSAT n-a mai votat retragerea. Cat de curand, marele presedinte va propune El retragerea treptata sau referendum. De la Cotroceni izvoraste lumina.
Am inceput sa-l simpatizez pe Calin Popescu Tariceanu.
Politicos, nu raspunde in cuvinte aspre, nu jigneste pe nimeni. Cauta sa atenueze gafele prezidentiale. Incearca sa se descurce cumva; invata din mers limbajul diplomatiei.
Se observa calitatea educatiei acestuia. Dupa parerea mea, sub tirul acuzelor si nervozitatii lui Basescu, Tariceanu, prin comportarea lui, nu are decat de castigat.