respiraţia sacadată a vrăbiuţelor
străpunge
şisturile trilitonilor.
din miez, răzbat spre lumină
fluide si ritmuri
menite
sa reamintească succesiunea sărbătorilor.
*
pe piatra altarului:
fructe-ofrande.
curenţii telurici percep palpitul sâmburilor.
oglinzi-vegetale,
ele insele sori
primesc binecuvântarea de la propria flacără.
*
dincolo de frontiera vizibilului,
şiruri de menhiri
deschid cartea:
cercuri efervescente
nasc
mii de alte cercuri.
ele leagă:
finitul de infinit
si
pământul de cosmos.
*
constelaţiile- gata de rod,
emit
prin sintetizatoare
menuete,
cântate acum in altă cheie muzicală.
*
in spaţiul intunecat
al megaliţilor,
sub apăsarea
moaştelor pleiadelor,
păşeşte
infiorată de crepuscul,
ea-fecioara.
pe Heel Stone isi pune capul.
aşteaptă:
deasupra pragului curbat s-apară
el-sortitul.

din ciclul:”Zambetul lunii’
.