Cui foloseste noul conflict din Orientul Mijlociu?
Israel…
Desi victima evidenta a unei agresiuni, Israelul incepe sa fie perceput ca agresor, pe argumentul unui raspuns disproportionat fata de rapirea unor soldati la granita. Daca punem in balanta numarul victimelor si volumul distrugerilor, argumentul capata consistenta.
Intrebari usor de pus de catre oricine:
Cati combatanti Hezbollah au fost neutralizati in urma atacurilor israeliene?
Cate victime au facut atacurile in randul populatiei civile din Liban? Cate dintre aceste victime sunt copii?
O intrebare retorica, desprinsa din intrebarile de mai sus: cine sunt victimele colaterale, populatia civila sau membrii Hezbollah?
Alte intrebari:
Cati civili israelieni au fost ucisi sau raniti in conflict?
Cati soldati au fost rapiti?
Desigur, matematica nu sta intotdeauna la baza deciziilor militare si politice. Raspunsul la o agresiune poate fi o problema de principiu mai mult decat o problema de adunare si scadere, dar atunci cand situatia se complica si au de suferit oameni a caror singura vina este ca locuiesc intr-o anumita arie geografica, deciziile militare si politice trebuie sa tina seama si de (sau, mai ales de-) siguranta celui pe care armata se presupune ca trebuie sa-l apere.
Liban…
Statul libanez continua sa fie teatru de razboi in razboiul altora. Cetatenii libanezi sunt in continuare victimele unui mod de gandire care poate fi rezumat in proverbul „Bate saua, sa priceapa iapa!”. Sau poate se asteapta cineva ca Libanul sa fie suficient de slab ca sa suporte resemnat bombele israeliene, dar in acelasi timp si suficient de puternic ca sa dezarmeze Hezbollah? Aici este o contradictie atat de evidenta, incat cine sustine asa ceva este ori naiv, ori ipocrit.
Hezbollah…
Oare rapirea unor soldati sa fi fost un act intamplator? Daca ne gandim la absurditatea schimbului propus (unu la o mie, inacceptabil!), la promptitudinea cu care au fost bombardate orase din nordul Israelului si la interesanta coincidenta cu reuniunea G8, ne intrebam daca nu cumva avem de a face cu o provocare, o cursa care a reusit… Nu cumva Hezbollah este mult mai bine pregatita de razboi decat credem?
Siria si Iranul…
Adoptand oficial o atitudine moderata, vor reusi sa fie percepute ca elemente de stabilitate si imaginea lor va avea de castigat. Dar si protejand, neoficial, Hezbollah, tot de castigat vor avea…
SUA…
Greu de crezut ca relatia cu Israel va fi senina pe parcursul acestui conflict. Obligate sa exprime un punct de vedere echilibrat, SUA nu vor fi prea bine vazute de israelieni, (evident nemultumiti ca retragerea din Gaza a fost apreciata de extremistii islamici ca un gest de slabiciune si nu un pas spre spre conciliere), care au acum nevoie, mai mult decat oricand, de prieteni.
Orice ar face SUA, nu va reusi sa indulceasca in nici un fel contactul cu lumea araba si nu va obtine nici o compensatie pentru usoara tensionare din relatia cu Israel.
Statul Palestinian…
Oare rapirea unui soldat sa fi fost un act intamplator? Intrebarea se repeta, dar conjunctura este diferita.
Statul Palestinian este intr-o situatie pe muchie de cutit. Poate avea de castigat, adoptand o atitudine concilianta fata de Israel, dar in acest caz are de pierdut in fata lumii arabe. Pe de alta parte, poate fi usor victima unor concesii facute de proprii frati intru credinta, daca vor considera ca influenta siriana in Liban este mai importanta decat un stat Palestinian puternic.
Rusia…
Ocazie excelenta pentru a se afirma cu succes in gasirea unei solutii negociate, mai ales ca nu e necesar sa-si ofere serviciile, ci ca este foarte posibil ca Rusia sa fie rugata a binevoi sa-si utilizeze influenta fata de state ca Siria sau Iran.
Un prim avantaj l-a si obtinut la reuniunea G8: problemele legate de functionarea institutiilor democratice in statul rus au trecut in plan secund sau nici atat, fiind probabil considerate mai putin importante decat proaspatul conflict din Orientul Mijlociu.
In plus, petrolul si gazul rusesti devin o marfa tot mai valoroasa, nu neaparat prin cresterea pretului de achizitie, cat prin concesiile politice si economice pe care Rusia sigur se va pricepe sa le obtina de la clientii din vestul Europei. Ramane de vazut in ce masura extinderea UE este de negociat…
Egipt…
Este evident ca o interventie militara egipteana ar fi de natura a complica mult situatia Israelului si in acelasi timp ar transforma conflictele de granita in razboi veritabil. Totusi, cat de pregatit este Egiptul pentru un atac militar?
Al-Qaeda…
In ideea ca Al-Qaeda devine pe zi ce trece o ideologie, un stindard de lupta, ii face bine orice stare noua de conflict…
Irak…
Momentul plecarii armatei americane se indeparteaza dincolo de linia orizontului…
Iordania…
Probabil nu se va implica.
Statele exportatoare de petrol…
Deja castiga… Pe termen lung insa, instabilitatea din Orientul Mijlociu va avea drept consecinta gasirea unor surse alternative de energie ieftina, cu consecinte dramatice in starea de saracie a unor state care traiesc practic numai din barilul de petrol… Iar saracia inseamna foame, degradarea sanatatii, emigratie…
<<...Cui foloseste noul conflict din Orientul Mijlociu?...>>
personal mi se pare nepotrivita exprimarea caci nu verificam posibilitatea de a achizitiona o marfa sa ne intrebam daca foloseste sau nu.
Nu sunt de acord nici cu numaratoarea, caci am putea extinde …cate femei ? cati sub 20 de ani cati peste 60 de ani?….etc
Aici este vorba de tragedii de ambele parti, de durere, de multa durere si spaima, de vieti stricate si familii indurerate.
Dar mai este vorba si de lupta pentru existenta a unui popor care s-a intors acasa si vrea sa-si construiasca viata linistit si in siguranta.
Si mai este vorba de acapararea cu forta a unui stat de catre o organizatie terorista impotriva tuturor rezolutiilor ONU, organizatie care are un singur scop – exterminarea statului Israel si a populatiei lui.
Cele doua mituri ale societatii israeliene: „nu lasi un ranit pe campul de lupta” si „nu lasi in prizonierat un militar israelian”, sunt din nou in examen.
Ca ne rugam pentru pace !!
Tratativele pasnice sint preferabile razboiului. Dar in acest caz, se pune intrebarea cine-s partenerii?
Hezbollah care nu recunoaste statul Israel pe de o parte, iar statul Israel care considera Hezbollah – organizatie terorista pe de alta parte?, probabil ca nu.
Statul Israel ca partener de tratative cu statul Libanez, stat in care Hezbollah detine 18% din locurile de Parlament. Asta este posibil in cazul in care statul Libanez isi asuma raspunderea interna si internationala de a fi SUZERAN pe intregu-i teritoriu.
Acest conflict , probabil ca se va termina in curind, cu hotarire ONU sustinuta de USA- trimitere de trupe internationale ca sprijin al armatei libaneze pe granita Libano-Israeliana (e vorba de trupe nu de observatori ca astazi).
Esenta conflictului, va ramine nerezolvata, caci dreptul de existenta a Statului Israel inca nu este recunoscuta de lumea Islamica.
Intrebarea „Cui foloseste?” este utila.
Daca plecam de la ipoteza ca actuala spirala a violentei a pornit de la niste conflicte de granita absolut intamplatoare, trebuie sa vedem cine si in ce masura va sti sa exploateze favorabil situatia.
Daca plecam de la ipoteza (mai plauzibila) a unui conflict amorsat, intrebarea din titlu este utila si privind spre trecut. Cine a considerat ca are de castigat dintr-o noua crestere a tensiunii in Orientul Mijlociu? Si ce are de castigat?