Actualmente agravarea situatiei din Orientul Mijlociu, in care deschiderea unui al doilea front in afara de cel Irakian, front care s-ar compune din Iran, Siria si Liban, este nesustenabila financiar, si poate aduce grave prejudicii pietelor financiare Nord-Atlantice si implicit partii israeliene. De aceea este necesara acordarea unor compromisuri imediate partii arabe pentru aplanarea situatiei.
In acest moment, inrautatirea deficitului fiscal american ca urmare a unor cheltuieli suplimentare de razboi, combinata cu o retragere a capitalurilor in urma unui atac asupra Iranului, pentru ca spre deosebire de Irak, beneficiile imediate ale unui astfel de razboi nu se intrevad, concomitent cu o crestere a pretului petrolului cauzata de incertitudinea asupra livrarilor viitoare de petrol din OPEC, atarna mai greu decat cresterea ostilitatii contra statului evreu cauzata de eliberarea combatantilor minori detinuti de Israel.
Numarul partilor beligerante suplimentat cu Corea de Nord nu este pe atat alarmant pe cat este de greu de controlat de catre 2 state.
Pentru Israel conjunctura actuala arata ca este momentul adoptarii unei atitudini conciliante. Continuarea unei atitudini ferme in aceste conditii va arata ca si de o parte si de alta miscarile sinucigase sunt nu cauzate de fanatism, ci de disperare.
Ce intelegeti prin situatie concilianta?
O situatie in care o grupare inarmata de pe teritoriul altui stat te ataca cind ii vine pe chelie cu rachete si mortiere?
O situatie cind o grupare din alt stat face incursiuni pe teritoriul tau, atacindu-ti trupele de granita?
O situatie cind trimisii sinucigasi ai unei grupari din alt stat se dinamiteaza in localuri publice, autobuze, trenuri, malluri?
Aveti o solutie pasnica? Solutii de compromis au fost, si rezultatul este neschimbat. Intotdeauna ne intoarcem la cea fost mai intii: oul sau gaina.
Eu cred ca unica solutie este:
1) trimiterea de forte internationale care sa mentina o fisie neutra intre granita libanezo-Israeliana, trupe care sa inchida ermetic accesul gruparilor teroriste la actiuni pe teritoriul Israelului.
2) dezarmarea si nepermiterea reinarmarii gruparii Hezbollah
3) nu mai putin important eliberarea soldatilor israelieni care au fost rapiti la granita de nord si in Gaza.
Toti vrem sa traim linistiti, fara atacuri teroriste, sinucigasi si rachete care cad din senin trimise in numele unei religii care nu ne apartine.
Eu stiu ce-mi spuneti dvs. insa din punct de vedere militar, ermetizarea e dificila pt. ca ei se vor baga tot mai in spate si vor cauta rachete cu raza de actiune din ce in ce mai mare. De aceea in afara de negocieri nu vad alta solutie.
Salutari,
Cicero
daca domnia voastra a auzit ca se dau lupte in zona ?
daca domnia voastra a auzit de rachete care cad pe casele oamenilor?
daca domnia voastra a auzit de morti, raniti, familii indoliate, disperare, tragedii, de ambele parti ale conflictului?
mama este mama indiferent de nationalitatea ei.
daca domnia voastra a auzit ca o organizatie terorista a acaparat o tara si de 6 ani se inarmeaza si se antreneaza cu un singur scop: acela de a extermina Israelul si populatia lui.
daca domnia voastra ati auzit ca Israelul se lupta pentru existenta lui, nu in Irak, nu in Siria ci la Haifa!
sau poate domnia voastra a auzit numai de pretul petrolului care a crescut?cat va costa in plus la 100 km ?
daca asta este tot ce ati auzit ,mai ascultati odata cu atentie……parca am auzit un BUM !!
Stimate domn,
Daca nimeni nu isi pune intrebari referitoare la stabilitatea economica a Israelului si a SUA, cei ramasi activi in urma victimelor pe care, din toata inima, le regret, probabil ca in viitor o sa-si caute de munca pe undeva prin America de Sud sau India, pe-acolo pe unde antisemitismul nu bate deloc.
Era sansa Israelului de aceasta data de a negocia inainte de a se starni acest nou conflict… care va ramane in amintirea tuturor alti 10 ani pana cand cineva isi va reaminti si va starni o noua runda…
Primii care vor ierta si isi vor inabusi sentimentele de razbunare vor castiga acest razboi.
Domnule Limberea,
Desi pina la un anumit moment sunt de acord cu „raspunsul” israelian la provocarile Hezbollah tind sa va dau dreptate … in the long run!
Campania emotionala starnita in urma atacurilor israeliene, calvarul sutelor de mii de refugiati se accentueaza. Si asta nu serveste decit Hezbollah.
Inclin sa cred ca, daca Israelul ar fi dat dovada de retinere, ar fi lasat rachetele sa cada – sa zicem pentru o saptamina in continuu – efectul si impactul in intreaga lume ar fi fost EXACT CONTRAR celor asteptate de Hezbollah, Iran si Siria. Iar izolarea acestora ar fi fost si mai mare!…
Cu stima,
Sorin Cismaru
Editor rubrica Politic
Toţi în mod tacit sîntem de acord, că deja este cazul să terminăm atît în Liban cît şi în Gaza.
Trebuie să ne mulţumim cu ceea ce am realizat, atît militar, cît mai ales diplomatic. Dacă nu vom sti să ne oprim, vom pierde diplomatic mult mai mult decît vom mai realiza militar în cîteva zile.
Săptămîna viitoare, la Roma se vor întîlnii reprezentanţii Israelului, Libanului, UE, USA, Egipt, Jordania, Palestinei, ONU., Anglia, Franta, Germania si tara gazda Italia
Mai mult ca sigur se va ajunge la un consens de încetare a ostilităţilor şi la o modalitate de a se face un schimb între cei 3 soldaţi răpiţi din puncte de frontieră Israeliene cu deţinuţi Libanezi, Jordanieni, Hamasnici, Palestinieni pe de o parte, şi eliberarea parlamentarilor Hamasnici pe de altă parte.
Apoi va începe aventura diplomatică:
• recunoaştere a suzeranităţii guvernului Libanez asupra întregului teritoriu al Libanului; concilierea între armata libaneză şi miliţia shiită (partea paramilitară a grupării Hezbollah); deşi problema pare pur internă libaneză, situaţia este de aşa natură încît atît Iranul cît şi Siria trebuiesc să acţioneze asupra grupării Hezbollah pe care o susţin pentru a se ajunge la o pace durabilă atît în Liban (e vorba de miliţiile creştine, sunite şi shiite), cît şi în întreaga zonă.
• recunoaşterea din partea Siriei şi a Iranului a hotărîrilor ONU de desfăşurare a trupelor libaneze de-a lungul graniţei Libano-Israeliană (nepermiterea miliţiei shiite de a a redeclanşa incidente de frontieră)
• reluarea discuţiilor de formare a două state Israel şi Palestine între PLO şi Israel.
• Şi nu mai puţin important, recunoaşterea dreptului de existenţă a Israelului de către Iran. Iranul trebuie să înţeleagă că nimeni nu este împotrivă Islamului, ci toată lumea este împotriva negării de către actualul guvern iranian, al dreptului de exstenţă a poporului evreu pe o parte a teritoriul Caananului Biblic (Israelul de azi în urma Păcii cu Palestine şi creerea statului Palestine).
stimati domni,
parerea mea este ca daca iti arde casa, pui mana pe galeata cu apa, pana vin pompierii.
desigur este si alta varianta, sa faci sedinta de comitet de strada si sa vezi daca vantul este prielnic sau nu – si daca nu cumva focul s-ar putea intinde.
imi pare rau de tonul raspunsului, dar va rog, va rog din suflet, coborati o zi, dimineata in subsolul blocului cu copii si stati inchisi pana seara.
Sorin,
Exact, dar exact in acelasi mod am comentat si eu ultima fraza din ecoul lui Cicero – fraza care mi s-a parut deosebit de profunda.
Daca Israelul ar spune acum „v-am dat o mostra de ce poate urma daca nu va opriti si daca nu ne eliberati soldatii, aveti o saptamana sa incetati si sa veniti la masa tratativelor” – indurand inclusiv atacuri carora sa nu le raspunda… intreaga opinie publica mondiala ar fi de partea Israelului, iar initiatorii atacului ar fi terminati.
Desigur, „e usor sa dai 25 la fundul altuia”… insa cred ca poporul israelian ar coopera chiar indurand acest posibil martiriu.
Evident, daca dupa o saptamana rachetele n-ar inceta sa cada asupra Israelului, ceea ce ar urma… ar trebui sa-i rada de pe fata pamantului pe cei care au generat acest conflict rapind soldatii israelieni.
Stefan,
Absolut de acord. Ideea de a ralia opinia publica mondiala de partea Israelului ar conduce dupa mine la o mai mare concertare a eforturilor de a contracara manevrele Iranului si Siriei de a destabiliza regiunea.
Pentru ca aceste doua state profita din plin de lipsa unui numitor comun in relatiile dintre G-8. Alta ar fi situatia cind Iranul ar fi in menghina, inconjurata de puteri ostile – incluzind Rusia si China. Numai ca interesele minore, regionale ale respectivelor puteri sunt prea des negociate in contrapartida cu alte interese (de ex: rata de schimb a yuanului in China, masurile anti-democratice din Rusia) inacceptabile pentru Occident.
Cred ca o linie de actiune in viitor pentru statul evreu ar fi o mai mare apropiere fata de NATO.
Pt. Barbu.
Sa stiti ca nu uit nici o clipa ca acolo in Israel se traieste TOT TIMPUL sub amenintarea bombelor. Dar ca sa folosesc tot un exemplu cu incendii, cind un gigantic foc de padure ameninta un oras, se da foc (controlat) la o fasie din afara orasului pentru ca flacarile sa nu aiba ce sa mai consume. Adica, in alte cuvinte, se sacrifica ceva de mai mica importanta in beneficiul general al comunitatii.
Nimeni nu are dreptul sa ceara cuiva sacrificiul pentru binele comunitatii. Asta ar insemna ca fara autoflagelare comunitatea s-ar distruge.
Nu cumva ca cei care cer sacrificiul altora, sa nu ajunga ei mai curand in postura de sacrificati, si atunci sa vedem daca cu adevarat ei accepta situatia.
Doar o singura persoana in istoria omenirii a acceptat de buna voie sa fie sacrificat.
Nu e vorba de un sacrificiu cat de o decizie politica. Este posibil ca o data facuta o declaratie de abtinere temporara de la ostilitati de catre una dintre parti, cealalta sa realizeze impactul mediatic negativ pe care l-ar avea continuarea razboiului impotriva unui inamic care strange din dinti si rabda, si sa se abtina la randul ei de la orice alt atac.
Rezultatul? N-ar mai muri nimeni de nici o parte si s-ar deschide o cale de tratative pentru restabilirea pacii.
E greu de aplicat doctrina gandhiana a nonviolentei in Orientul Apropiat, dar totusi in acest moment nu am nici o indoiala ca exact aceasta gandire ar da cele mai spectaculoase rezultate.
„Nimeni nu are dreptul sa ceara cuiva sacrificiul pentru binele comunitatii. Asta ar insemna ca fara autoflagelare comunitatea s-ar distruge….”
Nu cred ca putem extinde generalizarea la asa scara. As putea sa ofer exemplul ca noi, civilii, avem dreptul si mecanismele, sa cerem soldatilor din fortele noastre armate sa ne apere de agresiune. Oare ei, soldatii, nu sunt constienti ca se duc la lupta cu „sansa” de a fi sacrificati pentru binele nostru?
Si apoi la nivel regional, Israelul a mai indurat un astfel de sacrificiu in timpul primului Razboi din Golf in 1991, cind incasa Scud dupa Scud. Oare ce s-ar fi intimplat atunci daca ar fi reactionat ca acum?
propuneri corecte ,cinstite si din suflet.
daca am gasi si un model de rezolvare a unui asemenea conflict „stat-organizatie extremista religioasa” ar fi si mai splendid.
Asa,ne ramane sa regretam doar ca nu avem la granita un stat normal,sau o natiune potrivita aspiratilor noastre.
stiti bine ca declaratii de „linistire a spiritelor” si pauza a focului, s-au facut cam una pe luna….de ajutat nu au ajutat de loc ,ba dimpotriva.
respectul fata de viata, demnitate, cuvantul dat, intelegerea aproapelui au alta aplicare in aceasta zona.
D-le Limberea,
Daca vreti sa fiti mai explicit. Reply-ul dvs era adresat ultimului meu mesaj? Caci in acest caz, nu prea vad legatura sau poate, mesajul meu nu a fost suficient de clar.
Ce vreti dvs sa insinuati, ca cei primiti in Israel sunt acolo doar ca sa populeze un stat controlat de la distanta?
Atunci intr-adevar pretentiile lui Barbu sunt absurde, inseamna ca chiar intr-un adapost de dimineata pana seara, sa ziceti mersi ca aveti copii, pt. ca conditiile de crestere sunt subventionate de unii care, chiar daca au pace, muncesc mult mai greu pt. painea de zi cu zi, pe care o impart cu voi.
Sorin,
Politicienii sunt datori sa nu lase armata ca oaia la abator, adica sa o inzestreze ca sa poata face fata unui atac.
Nu cred ca armata constientizeaza sacrificiul inainte de ultimul moment, ar insemna ca sunt demoralizati tare si nu au ce cauta in armata.
Armata se compune din luptatori, nu din negustori ai momentelor.
Si ca doctrina militara, in momentul in care formatiile militare au fost distruse, fiecare soldat e dator sa-si apere viata: de aceea prizonieratul nu e o rusine. Soldatii nu sunt samurai.
Asa e fara rugaciune, toata lumea cauta o victima si un tap ispasitor ca sa-si pazeasca haznaua.