Ca si voi, am visat si eu in tinerete sa lucrez la un birou. Mi-am cumparat unul acasa. Il foloseam de obicei seara, cind incercam sa scriu. Cautam sa ma simt important. Nu reuseam.
Ardeam de nerabdare ca la locul de munca sa am macar un umil birouas. M-as fi simtit un om cu valoare, respectat si luat in seama.
Pina la urma conducerea institutiei unde lucram, mi-a repartizat un birou nou nout, lucios, asezat intr-un colt de-a stinga sefului.
Acest birou avea sa imi schimbe pentru o vreme viata. Devenisem o persoana importanta. Eram stapinul propriului meu birou. Aveam calimara si tocul meu, ascutitoarea si… Nu, radiera era mereu in plimbare pe la colegi, riglele aidoma. Ei, dar ce mai conta?
A trebuit sa imi iau haine noi. Noua pozitie sociala impunea schimbari. Nu mai inveleam pachetul cu mincare in “Scinteia”, ci in rapoarte stampilate si parafate. A trebuit sa invat noi obiceiuri: sa ascut bine si indelung bietele creioane, sa lucrez la indigou si… acoperitor, extragind date care sa ma faca imun la atacul sefilor. Din practician am ajuns teoretician. Dragostea de birou era infinita si nu suportam departarea de el. Biroul reprezenta noua si maxima mea valoare sociala si intelectuala. Devenisem un contopist!?…
Ei bine, totul se duse de ripa in curind. Vecinatatea biroului meu de al sefului reprezenta pierderea independentei. Trebuia sa respect programul sefului, sa ii fac cafea, sa ma gudur la comanda, sa spun zilnic cuvinte pline de respect, ca “tovarase Ing. Sef”… Mai mult, cind seful nu avea chef, trebuia sa fac si treaba lui. In plus nu puteam chiuli, nu puteam trage o fuga la o tigara, cafea, la colt, sau aiurea.
Cel mai trist lucru era faptul ca nu mai puteam aborda sisteme proprii de cercetare, de rezolvare… Sistemul sefului era cel oficial, chiar daca greoi si nefolositor.
Asa azi, asa miine, am inceput sa dau vina pe birou pentru transformarea mea in fiinta rotita. Mie imi placea ca sunt un adevarat mecanism. Ideea ca sunt doar pedala de sub talpile sefilor m-a distrus. Asa am inceput sa redefinesc valoarea pe care poate sa o confere omului liber biroul.
Biroul devenise o piedica. Il uram. Priveam cum era zgiriat, minjit cu tus si cerneala, fara sa imi mai pese.
Visam din nou la libertate…