Observam o crestere de peste 50% a deficitului balantei de plati ca urmare in principal a cresterii importurilor.
Acest deficit este finantat in proportie de 90% de investitii straine directe. Incertitudinea legata de perioada post-aderare consta in cresterea acestui deficit ca urmare a obligatiei Romaniei de a stopa tarifele aplicate unor tari precum China si alti “tigrii asiatici”.
Sacrificiile cerute populatiei in perioada post aderare constau in obligatia morala a acestora de a substitui bunuri fabricate in Romania echivalentelor externe existente pe piata, pentru a ajuta la prevenirea falimentarii unor intreprinderi autohtone care ar duce la pierderi de locuri de munca. In cazul in care bunurile interne si externe sunt substituibile, dar cele fabricate in Romania au o durata mai mare de viata, lucru care este in general valabil, cresterea salariilor de catre companii este fara doar si poate necesara pentru a incuraja consumul intern. Acest lucru va deveni o problema de constiinta nationala pentru companiile cu capital romanesc, pentru ca stimularea consumului intern va reveni acestora de aici incolo. Se cere totodata preluarea acordarii de credite de consum cu dobanda subventionata de catre companiile autohtone, in schimbul cumpararii unor bunuri de folosinta indelungata de catre angajati.
Problema este ca forta de munca nu percepe ca este tratata mai bine de companiile romanesti. In cazul in care toata lumea plateste la fel, ar fi totusi sperante ca in companiile romanesti s-ar bea o cafea mai lunga (cafeaua sau pauza…)
O data cu aderarea Romaniei la UE se pare ca echilibrarea economiei in principal prin metode macroeconomice se va sfarsi, iar economistii cu specializari microeconomice si cu cunostinte sectorale vor prelua stafeta.
Pot spune ca pe termen mediu, sovietizarea economiei Romanesti, sau, in alti termeni, adoptarea modelului Asiatic de crestere prin exporturi dar fara insa a prelua modelul de represiune a populatiei prin neacordarea de beneficii sociale, impreuna cu necesitatea mai mult ca probabila de a fixa cursul de schimb, constituie o strategie viabila de absorbtie a riscurilor legate de absenta unei competitivitati crescute, sau de imposibilitate a exercitarii unei competitivitati crescute inauntrul valului de fragmentare sectoriala care a avut loc postaderare.
Responsabilitatea macroeconomistilor de aici incolo se va muta pe taramul pietelor de capital, care functioneaza rudimentar, premiumul de lichiditate fiind exagerat datorita neinterventiilor sau lipsei de consens a interventiilor, care uniformizeaza piata.
Astfel folosirea de informatii preferentiale pentru a manipula piata trebuie incetata, altfel neputinta aplicarii metodelor vestice de evaluare pragmatica a oportunitatilor de investitii nu numai ca va duce la lipsa investitorilor institutionali, care ar putea aduce o marja de stabilitate foarte necesara in special acum, dar va continua cu concentrarea resurselor de capital catre protipendada actuala.
Din pacate Codul Fiscal prezent se vrea a aduce “Noua Ordine Mondiala”, cu tot ce inseamna asta. Deci cetateanul G este prins intre ciocan si nicovala, ciocanul fiind taxarea mare a consumului iar nicovala, lipsa controlului asupra posibilitatilor investitionale reale.
Raman probabil ocazii investitionale in zonele in care randamentul pamantului si a constructiilor se mai poate corela cu pretul acestora, dar este de dorit ca aceste migrari interzonale sa se faca coordonat, de preferinta de catre intreprinderi sau de catre grupuri de interese adiacente.
In conditiile in care pretul constructiilor se mentine ridicat datorita investitorilor straini, exista un spor de competitivitate la nivelul intreprinderilor autohtone care detin spatii comerciale. Ca urmare a acestui lucru, este posibil ca cererea straina de spatii si terenuri sa se retraga. In acest caz, in acest moment este de preferat ca oferta sa ramana inelastica, chiar cu pretul unei interventii guvernamentale.
Referitor la cei care anticipeaza cresterea inflatiei cu 2-3 puncte in urma aderarii: la noi situatia e putin diferita fata de restul aderantilor, deoarece capacitatea de productie a scazut simtitor dupa ’89 ca urmare a nevoii producatorilor de a impune majorari de preturi. In urma deschiderii complete a granitelor, strategia producatorilor va trebui vrand-nevrand sa se orienteze catre cresterea bazei de productie, altfel produsele externe vor domina piata ca urmare a preturilor mai scazute.
Nu este vorba de nici o inflatie importata, poate doar la produse la care accizele sunt mai mari in UE.
E clar ca nevoia de absorbtie a fondurilor europene creaza o anumita presiune inflationista deoarece baza de productie e inca redusa si ei nu aloca chiar fonduri structurale. Fondurile de crestere a bazei de productie se fac de catre finantarile de proiect si se inregistreaza ca participare la capital si nu imprumuturi, pentru ca rambursarea are o perioada de inghet de cativa ani pana la cresterea capacitatii/ pornirea productiei… sa nu incurcam borcanele cu terminologia!
Cand ma refer la interventii pe piata bursiera ma refer la responsabilitatea brokerilor de a crea piata (market-making), pentru a crea lichiditate unde nu este, deci de a permite crearea de perechi de bid-askuri cu conditia ca dispersia maxima de pret sa ramana in anumite limite fata de preturile zilei precedente.
Domnule Limberea,
va urmaresc articolele economice de ceva timp si, probabil din cunoasterea si intelegerea notiunilor economice, multi cititori nu v-au cerut sa explicati limbajul dumneavoastra greoi – bazat in mare masura pe americanisme pe care nu puteti sa le traduceti cat mai romaneste. Dar si mai multi au ignorat rubrica, renuntand sa inteleaga ceva prea „academic” pentru capacitatea lor de intelegere. Precizarile la precizari sunt ceva care – scuzati-ma! – va caracterizeaza, si in loc sa ajute la descretirea fruntilor, mai mult adancesc cutele si asa brazdate ale unora..
In acest mod, articolele dumneavoastra devin mai degraba mici prelegeri pentru studentii facultatilor economice – care oricum sunt in domeniul pe care si l-au ales ca profesiune, iar limba „romangleza” este mandatorie.
Dar sa revin. Articolele economice prezentate in aceasta publicatie electronica n-ar trebui sa fie accesibile doar unor cunoscatori ai mecanismelor de piata. Ele ar trebui sa fie edificatoare si pentru cititorii de orice alta pregatire, care in afara faptului ca-si numara cu grija banii cand merg la piata poate ca nu se ridica la nivelul de intelegere pe care dv. il asteptati de la cititori. Iar daca va adresati doar unei anumite categorii, restrictionand accesul altora, imi cer scuze ca va inoportunez cu aceasta interventie, dar va rog ca pe viitor sa puneti un Disclaimer – na! ca am folosit si eu un Americanism 🙂
Cum credeti ca se va desfasura o conversatie in familie intre „el” si mama soacra, cand cea din urma il intreaba pe ginere „Ce mai este mama prin lume si ce se mai scumpeste maine? ca te vad baiat citit si toata ziua pe calculator!”
Ceva de genul:
Ginerele: -… lasa draga mama-soacra, ca vine el ianuarie 2007 si sa vezi ce scade premiumul de lichiditate datorat neinterventiilor sau lipsei de consens a interventiilor. Si unde mai pui ca va creste constiinta nationala..
Soacra: – aha! Deci se scumpeste! Ti-am spus eu…
Ginerele: … si Romania va stopa tigrii asiatici, dar Codul Fiscal tot il va prinde pe cetateanul G…
Soacra: – care-i maica ala? iar vorbesc astia codificat! Si nici nu spun daca o scumpeste sau nu.
Ginerele: – … Codul Fiscal tot il va prinde pe cetateanul G intre ciocan si nicovala si in final cine are acum va avea si in continuare mai mult. In privinta fondurilor structurale… se va produce o presiune inflationista…
Soacra: – Ce-i aia, mama? Deci se scumpeste!
Ginerele: – Daca nu stii draga, e tot aia, pentru ca se va crea piata market-making…
Soacra: – Unde? Deci nu se scumpeste!
Ginerele: – pai langa Ferentari, caci la Obor nu mai este loc. Acolo vor fi perechi de bid-askuri, care vor limita dispersia maxima.
Soacra: – deci se scumpeste, ai vazut?
Ginerele: – Draga mama soacra… pe cea mimina au rezolvat-o ieri…
Trist… dar ce se poate intelege dintr-un astfel de limbaj condensat si restrictiv! Iar ca sa vorbim doar ca sa aratam ca stim sa folosim cuvinte “mari”, nu inseamna ca suntem si suficient de explicativi.
Cu speranta unui articol economic explicativ pentru tot omul,
Marcu Tulius
Ca in orice casnicie, Fata (adica noi), care nu prea mai e fata, trebuie sa vina macar cu un pic de zestre. Care se compune din ce?
– Constiinta profesionala, harnicie, simtul datoriei, respectul fata de munca? Sa fim sinceri, nu este o nota generala a angajatului roman.
– Resurse naturale? In afara de faptul ca suntem „o tara bogata in resurse sarace”, ce putem spune?
– Potential turistic, care, cu conditia exploatarii inteligente, este o resursa inepuizabila? Din pacate, valorificarea nu este la inaltime, ba suntem pe cale de a face din potentialul turistic o resursa epuizabila si/sau inaccesibila!
– O agricultura moderna, sanatoasa, care ofera calitate si cantitate, la anumite produse specifice? Ce raspuns poate fi mai graitor decat imaginea satelor locuite aproape numai de batrani? Sau pietele invadate de fructe si legume de import?
– Cateva ramuri industriale in care sa excelam? Greu de crezut, in comparatie cu Europa de Vest. Ne place sa ne scuzam afirmand ca am putea produce la fel de mult si de bine ca altii, insa nu dispunem de tehnologie. Dar tehnologia nu creste in pom – cat timp doar importam tehnologie, este imposibil sa fim cu un pas inaintea celor care o produc.
– Inteligenta romanului? Sigur ca putem gasi oricand exemple pozitive, dar cu media cum stam? Iar inteligenta si priceperea individului, luate la un loc, reprezinta o marfa mult mai usor de valorificat in tari cu nivel de trai ridicat.
– Infrastructura? Rutiera, feroviara, de telecomunicatii? Drumurile raman o bila neagra a tuturor guvernarilor. Poate ca stam destul de bine la capitolul acoperire nationala pentru operatorii de telecomunicatii, dar e vorba de o conditie necesara, nu si suficienta.
– Corectitudine? Hm…
Totusi, in perspectiva mariajului cu Europa, Romania ce zestre pregateste?
Desi subscriu si eu opiniei ca articolul este relativ greu de citit pentru ne-economisti, il consider foarte bun, desi reprezinta mai mult un deziderat decat un posibil plan de pus in aplicare imediat. Si asta nu pentru ca ideile din articol nu ar fi bune, ci datorita starii jalnice de la care pleaca evolutia dinamica propusa.
CITAT: „Cand ma refer la interventii pe piata bursiera ma refer la responsabilitatea brokerilor de a crea piata (market-making), pentru a crea lichiditate unde nu este, deci de a permite crearea de perechi de bid-askuri cu conditia ca dispersia maxima de pret sa ramana in anumite limite fata de preturile zilei precedente.”
Da, o solutie ar fi atacarea problemei constiinta/simtul datoriei nu din perspectiva intregului popor (ar fi ca si cum ne-am apuca sa impingem muntele), ci din perspectiva unei bresle cheie, in cazul de fata brokerii. Responsabilizand o breasla, e ca si cum am muta un deal, lucru ceva mai usor decat sa muti un munte, desi in continuare foarte dificil.
Mutand dealul, ne pregatim sa mutam muntele (mutand o miime din munte, adica echivalentul dealului).
Dar, e posibil sa fie responsabilizati brokerii? Ca profil uman, in viziunea mea, acestia mi se par mai mult niste jucatori, aterizati in breasla respectiva atrasi mai ales de mirajul invartirii banilor (desi nu sunt ai lor)… Deci, brokerii in general nu mi se par a fi nicidecum niste mironosite altruiste, ci mai degraba niste oameni aterizati in jocul asta de gambleri cu speranta ca, din manipulatul unui vagon de bani, le va pica si lor macar o valiza cu bani.
Totusi, poate sunt prea rautacios cu breasla brokerilor.
Bun, sa zicem ca, printr-un mare efort, reusesc sa-i responsabilizez pe brokeri, si astia imping toti la caruta sa fie mai bine romanului. Dar ce ma fac daca ma injunghie in spate vreo autoritate bancara sau politica, prin masuri anuntate in conferinte de presa exceptionale, eventual impuse prin ordine externe, ale vreunor bilderbedergi?
Ah, m-am inselat eu si prin autoritatile astea sunt numai patrioti si bineintentionati, nesantajabili de nimeni si care nu asculta de alte ordine decat de dorinta de a face bine romanului? Poate. Hmmm…
Si tot mergand asa cu logica, ajungem la politicieni, la varful puterii. Pana la urma, concluzia ar fi ca trebuie nivel de constiinta si responsabilitate nu numai la brokeri, ci la tot poporul. Si mai ales la varf.
Da, daca s-ar reusi responsabilizarea brokerilor, ar fi o mica victorie, de moral, in cadrul unui razboi misiune imposibila.
O ultima gluma: ca sa impresionezi cu ce masina ai, adesea un indice e in cate secunde ajunge bolidul la 100km/h, plecand de pe loc. Sa zicem ca in 6 secunde. Pai prin masura de responsabilizare a brokerilor, dumneavoastra in fond sunteti un politist care le spune ca nu au voie sa ajunga la 100km/h in mai putin de 15 secunde. Nu de alta, dar sa nu ii ia pe sus pe pietonii care inca n-au terminat de trecut strada pe trecerea de pietoni de vis-a-vis.
In principiu aveti dreptate, dar vor fi extrem de greu de strunit niste brokeri-piloti-cai naravasi, pentru a fi transformati in niste conducatori auto domoli, in niste cai dresati care sa mearga doar la trap. Desi si teribilismul asta vitezoman se mai domoleste la oameni cu varsta, cu capatatul experientei (cand esti tanar ai sangele cald, cu varsta se mai raceste sangele). Deci, sa avem rabdare. Dar sa nu ramanem doar cu rabdarile prajite, asta-i marele risc.