Aş vrea să pot să-mi apropii, în fiecare clipă, buzele, ochii şi trupul de trăirea cântecului inimii tale.
Ar fi acordul perfect ce însoţeşte fiecare notă a gândului din dansul înlănţuirii braţelor noastre, un dans ce va fi veşnic picătura din întregul torent al vieţii.
O seară din cerul ce acoperă cu o mantie de senin, fiecare zâmbet din floarea de colţ ce stă de strajă în stânca durată pentru noi. Privirile înaltului netezesc trupurile acoperite de sărutul ce tainic trezeşte dorinţa de apropiere a contopirii, într-un singur răsărit şi apus.
O clipă, vântul sărat de albastrul îndepărtat aduce pe chipuri desenul destinului, ce-i acoperit de corul inimilor, ce mângâie aşteptarea de dor. Tresare o stea din implacabila curgere către soartă şi îi însoţeşte, zorind noaptea către zi.
O clipă se opreşte, parcă s-ar odihni, pentru a merge mai departe însoţită de alte stele pe cerul privirii.
O privire către el se întoarce către ea şi steaua le scrie o altă notă pe portativul fericirii. O ea şi un el, o melodie a vieţii ce se aude din înaltul de stâncă al unei unice flori, floarea de colţ.
