Tizian, Noli me tangere, London National GalleryRomanul (si apoi filmul) Codul lui Da Vinci a dat avant discutiilor despre secrete pasa-mi-te bine ascunse de Biserica, dar Evangheliile pe care le avem in canonul Noului Testament ascund momente de mare tensiune pentru cine stie sa citeasca. Maria Magdalena, venita in dimineata celei de-a treia zile la mormant, a gasit mormantul gol, si a intrebat un om ce se intamplase. Credea ca este gradinarul, dar si-a dat seama cand acela i-a vorbit ca era Iisus. Si a vrut sa il atinga, fericita, iar El i-a raspuns, Noli me tangere, Nu ma atinge.
Am citit de curand o carte de Vladimir Lossky despre cum intelege ortodoxia crearea omului dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, in aceasta asemanare cuprinzandu-se laolalta trupul si sufletul, despre decaderea omenirii din universul cel dintai – mi-am amintit de spusele Sfantului Pavel despre trupul duhovnicesc – Iisus era acum in slava Invierii, trup si suflet laolalta, iar Maria Magdalena nu mai trebuia sa atinga trupul celui Inviat.
Si exista in pictura lui Tizian o tensiune, o dinamica exprimata prin arcuirea trupului lui Iisus – spune multe despre sentimente omenesti, despre dragoste si despre distanta dintre universuri inca diferite.